ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1007/2024

HOTĂRÂRE

10.04.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1007/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, secția civilă în data de 31.05.2023, sub nr. x/2023, contestatorul Tribunalul București a solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F. și G., suspendarea provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 2168/SS/2022 al BEJA "H." până la soluționarea definitivă a cererii de suspendare a executării silite, în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ. și art. 6 alin. (5) din O.G. nr. 22/2002; suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 2168/SS/2022 al BEJA "H." până la soluționarea definitivă a contestației la executare, în temeiul art. 719 alin. (1)-(6) C. proc. civ. și art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 22/2002; anularea adresei de înființare a popririi emise în dosarul de executare nr. 2168/SS/2022 al BEJA "H.".

În drept, au fost invocate prevederile art. 127 și art. 712 și urm. C. proc. civ., precum și dispozițiile O.U.G. nr. 90/2017 și ale O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din data de 09.05.2023, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 2168/SS/2022 al BEJA "H." până la soluționarea definitivă a cererii de suspendare a executării silite.

Intimatul G. a formulat întâmpinare în data de 23.06.2023, prin care a invocat excepția inadmisbilității contestației la executare, în raport cu prevederile art. 787 alin. (5) C. proc. civ., excepția tardivității contestației la executare în raport cu art. 715 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 10192/03.11.2023, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale facultative a Judecătoriei Sectorului 3 București, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

A reținut instanța că, în procedura executării silite, cererile având ca obiect suspendarea executării silite și contestație la executare sunt de competența instanței de executare, respectiv instanța de la sediul debitorului.

Cu toate acestea, ultima teză a art. 651 alin. (1) C. proc. civ. impune, în mod implicit și coroborat, aplicarea prioritară a dispozițiilor legale derogatorii.

În cauză, contestator fiind Tribunalul București, devin incidente dispozițiile speciale, derogatorii de la norma generală, regăsite în art. 127 alin. (1) și (2)

C. proc. civ., care stipulează un caz de competență facultativă de ordine publică, în considerarea aparenței de imparțialitate.

Astfel, a reținut că, din moment ce Tribunalul București, instanță superioară Judecătoriei Sectorului 3 București, are calitatea de contestator în prezenta cauză, sunt incidente, astfel, prevederile anterior menționate, iar în acest caz excepția necompetenței teritoriale facultative este de ordine publică, putând fi invocată și de către instanță, din oficiu, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Prin urmare, întrucât Tribunalul București are calitatea de contestator/reclamant, dispozițiile legale imperative amintite mai sus devin incidente, acesta fiind obligat să aleagă una dintre instanțele indicate de lege, reținându-se că interesul ocrotit prin norma legală menționată este unul general, respectiv apărarea prestigiului și a imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite părții adverse dintr-un litigiu, pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței.

A reținut, totodată, și că sintagma "cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia" privește cererile adresate instanței de judecată, printre acestea enumerându-se și contestațiile la executare și cererile de suspendare a executării silite, cum este cea din speță, chiar și dacă acestea ar fi de competența teritorială exclusivă a unei anumite instanțe.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 127 alin. (1) și (2)

C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari, instanță judecătorească de același grad cu instanța de executare, aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate.

Prin sentința nr. 385/07.03.2024, Judecătoria Răcari a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că din prevederile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. se degajă cerința ca instanța de executare să fie unică, în sensul că una și aceeași instanță trebuie să soluționeze atât cererea de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare sau alte incidente ivite în cadrul procedurii de executare.

Din perspectiva dispozițiilor legale menționate, a reținut că instanța de executare a fost stabilită odată cu pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestației la executare.

A mai reținut și că, în materia executării silite, este instituit principiul unicității instanței de executare, astfel cum a fost statuat și de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 20/2021.

Or, principiul unicității instanței de executare impune ca incidentele ivite în cursul executării silite derulate în dosarul de executare să fie soluționate de aceeași instanță, în speță, Judecătoria Sector 3 București (instanța care a soluționat și cererea de încuviințare a executării silite, prin încheierea din data de 02.09.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022), orice critică sub aspectul unei eventuale necompetențe a instanței care a încuviințat executarea putând fi făcută exclusiv în cadrul contestației la executare, în ipoteza în care se formulează un astfel de motiv de contestație.

A reținut, totodată, ca nefiind aplicabile în prezenta cauză prevederile art. 127 C. proc. civ., având în vedere că BEJA "H." nu s-a prevalat de posibilitatea oferită de acest text de lege, de a sesiza o instanță din circumscripția curții de apel învecinate celei competente potrivit dreptului comun, și a înregistrat cererea de încuviințare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București.

De asemenea, a arătat și că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. nu putea fi valorificate de către instanță din oficiu prin substituirea părții, în vederea justificării necompetenței teritoriale și declinării acestea în favoarea altei instanțe, excepția de necompetență teritorială fiind de ordine privată.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor de procedură în materia competenței teritoriale a instanței de executare, în soluționarea unei cereri de suspendare a executării silite și a unei contestații la executare, Judecătoria Sectorului 3 București făcând aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ., dată fiind calitatea de debitor (contestator), în cauză, a Tribunalului București, în timp ce Judecătoria Răcari s-a raportat la principiul unicității instanței de executare.

În speță, prin încheierea din data de 02 septembrie 2022, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă în dosarul nr. x/2022, a fost admisă, în parte, cererea de executare silită formulată de petentul BEJA "H." și a fost încuviințată executarea silită a obligațiilor stabilite în sarcina debitorilor Curtea de Apel București și Tribunalul București, prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 561/08.03.2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 4676/12.11.2021 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Prin prezentul demers judiciar, contestatorul Tribunalul București a solicitat, pe de o parte, atât suspendarea provizorie, până la soluționarea definitivă a cererii de suspendare a executării silite, a procedurii execuționale ce face obiectul dosarului de executare nr. 2168/SS/2022 al BEJA "H." (cerere respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea din data de 09.05.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 București, secția civilă), cât și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, iar, pe de altă parte, anularea, pe calea contestației la executare, a adresei de înființare a popririi emise în respectivul dosar de executare.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083/11.11.2021), obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite este judecătoria care a încuviințat executarea silită, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni spre competența aceleiași instanțe de executare (par. 71).

Întrucât, în cauză, instanța care a încuviințat executarea silită este Judecătoria Sectorului 3 București, în considerarea principiului unicității instanței de executare, stabilit prin Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, competența de soluționare a pricinii revine acestei instanțe.

Această concluzie este susținută inclusiv de aspectul pronunțării în cauză, de către Judecătoria Sectorului 3 București, anterior invocării incidentului necompetenței teritoriale în soluționarea prezentei pricini, a încheierii din data de 09 mai 2023, prin care s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite din dosarul execuțional nr. x/2022 al BEJA "H.".

Astfel, în speță devin incidente inclusiv dezlegările obligatorii cuprinse în Decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135/10.02.2022), prin care s-a statuat că, în contextul pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, prin care a fost stabilită instanța competentă material să soluționeze contestația la executare, respectarea dezlegării date prin această decizie impune instanței învestite cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite obligația de a-și verifica competența pentru a se asigura respectarea principiului unicității instanței de executare (par. 74).

În aceste circumstanțe, invocarea de către Judecătoria Sectorului 3 București a excepției necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei la un moment ulterior pronunțării încheierii din data de 09 mai 2023, este contrară celor statuate prin Decizia nr. 27/2021, anterior menționată.

Referitor la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se reține că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competență (în favoarea altei instanțe, aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanța competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviințarea executării silite și când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanța competentă să soluționeze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speță se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conținute în Deciziile în interesul legii nr. 20/2021 și nr. 27/2021 ale instanței supreme.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.