ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 875/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deta la 16 februarie 2022, B.E.J. A. a solicitat încuviințarea executării silite pornite de creditoarea B. împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 19 martie 2013.

II. Hotărârea pronunțată de Judecătoria Deta:

Prin încheierea nr. 249 din 16 februarie 2022 pronunțată de Judecătoria Deta, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

În motivare, prima instanță sesizată a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare fiind competentă să încuviințeze executarea silită, la cererea executorului judecătoresc. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a arătat că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În urma verificărilor efectuate, instanța a constatat că reședința debitorului se află în localitatea Găești, str. x, jud. Dâmbovița, astfel că a apreciat că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Găești.

III. Hotărârea pronunțată de Judecătoria Găești:

Prin sentința civilă nr. 200 din 23 februarie 2022, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Judecătoriei Deta competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea B. și pe debitorul C..

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În considerente, instanța a reținut că, potrivit art. 651 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel și aceasta soluționează cererile de încuviințare a executării silite.

Cum la data înregistrării cererii de executare silită la executorul judecătoresc domiciliul debitorului se afla în orașul Gătaia, județul Timiș, instanța învestită prin declinare a reținut că Judecătoria Deta este instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitorului.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie cererea de încuviințare a executării silite formulată de B.E.J. A., la solicitarea creditoarei B., împotriva debitorului C..

Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situația particulară a speței, respectiv în funcție de domiciliul sau reședința debitorului.

Potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Din cuprinsul acestei norme reiese că legiuitorul acordă valență legală, din punctul de vedere al competenței instanței de executare, locuinței stabile și opozabile terților, prin înscrierea în evidențele instituțiilor specializate, tocmai pentru a se asigura previzibilitatea normei legale.

Astfel, determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută raportat la noțiunea de domiciliu, ca atribut de identificare al persoanei fizice, așa cum este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile este acolo unde aceasta declară că-și are locuința principală."

Dispozițiile art. 89 din același act normativ prevăd că:

"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 87 și art. 89 C. civ., reiese că noțiunea de "domiciliu", inserată în dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv.

Înalta Curte constată că la data înregistrării cererii de executare silită (14 februarie 2022), aceasta reprezentând data sesizării organului de executare, din extrasul de interogare a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date rezultă că reședința debitorului era în orașul Găești, județul Dâmbovița, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Găești.

Ținând cont că scopul normelor care guvernează procesul civil constă în asigurarea cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite, acesta poate fi atins numai prin stabilirea competenței în favoarea instanței în a cărei rază teritorială își are reședința debitorul, proximitatea acestuia față de instanța de executare facilitându-i accesul efectiv la justiție și concurând la o eficientizare a măsurilor de executare silită.

Pentru considerentele expuse, față de împrejurarea că debitorul are reședința în localitatea Găești, județul Dâmbovița, aflată în circumscripția Judecătoriei Găești, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 aprilie 2022.