ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2220/2020

HOTĂRÂRE

03.11.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2220/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 07.09.2020, petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/23.05.2018, la cererea creditoarei B. S.A., împotriva debitorului C..

Prin sentința civilă nr. 928 din 15.09.2020, Judecătoria Găiești a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

În motivarea soluției, s-a reținut că instanța de executare este, potrivit art. 651 C. proc. civ., judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, iar potrivit bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date la data sesizării organului de executare (02.09.2020), debitorul avea domiciliul în localitatea București.

Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Sectorului 6 București, prin decizia nr. 5928 din 01.10.2020, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găiești și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această sentintă, instanța a reținut că la data sesizării executorului judecătoresc, 02.09.2020, debitorul nu avea domiciliul în sectorul 6, ultimul domiciliu al acestuia fiind în județul Dâmbovița, astfel cum rezultă din informațiile din baza de date a DEPAB, debitorul având domiciliul pe raza sectorului 6 București până la data de 01.10.2018.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că în maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1), teza 1 C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În cauză, din analiza actelor din dosar, se constată că potrivit extrasului din baza din baza de date a DEPAB (dosar Judecătoria Găiești), debitorul C. începând cu 1 octombrie 2018 figurează cu domiciliul în județul Dâmbovița, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Gaiești.

Prin urmare, față de împrejurarea că la data sesizării organului de executare, respectiv 2 septembrie 2020, debitorul C. avea domiciliul în județul Dâmbovița, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei Găiești.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Găiești.