ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 999/2020

Ședința publică din data de 28 mai 2020

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Iași, Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditoarei B., a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9986 din 23 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 1779 din 20 februarie 2020, Judecătoria Iași a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

În motivarea soluției pronunțate, s-a reținut că instanța competentă să soluționeze cererea, ca instanță de executare, este Judecătoria Sectorului 3 București având în vedere că localitatea în care își are sediul debitoarea, reprezentată de C. S.R.L., se află în circumscripția acestei instanțe, respectiv în București.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 3 București a pronunțat sentința civilă nr. 2075 din 9 martie 2020, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reținând că instanța de executare competentă este judecătoria din circumscripția căreia se află sediul creditoarei având în vedere că, în speță, sediul debitoarei D. S.A.R.L. nu este în România.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Iași, Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditoarei B., a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9986 din 23 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2019, debitor fiind D. S.A.R.L.

Prezentul conflict a fost generat de modalitatea diferită în care instanțele aflate în conflict au înțeles să facă aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., Judecătoria Iași prin raportare la sediul reprezentantului debitoarei, iar Judecătoria Sectorului 3 București reținând domiciliul creditoarei B. în absența unui sediu din țară al debitoarei.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că în maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, iar potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel. Dacă doliciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevăd că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Din analiza actelor din dosar, se constată că cererea de încuviințare a executării silite este formulată de către Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditoarei B. cu domiciliul în jud. Iași, iar calitatea de debitoare, conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9986/2019 din 25 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Iași, secția civilă, aparține D. S.A.R.L..

Împrejurarea că debitoarea este reprezentată de C. S.R.L., cu sediul în București, nu este de natură să atragă competența instanței în circumscripția căreia se află sediul acesteia având în vedere că dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. fac referire expresă la domiciliul/sediul debitorului.

Prin urmare, față de împrejurarea că la data sesizării organului de executare, respectiv 3 februarie 2020, debitoarea împotriva cărora se solicită încuviințarea executării silite avea sediul în Luxemburg, făcând aplicarea normelor incidente în ipoteza debitorului cu domiciliul în străinătate, competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei Iași, ca instanță în circumscripția căreia își are domiciliul creditoarea B..

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2020.