ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2661/2020

Ședința publică din data de 09 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 14 septembrie 2020, sub nr. x/2020, petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. a solicitat, în numele și pentru creditoarea B., încuviințarea executării silite față de debitorul Ministerul Economiei și Finanțelor, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 748 din 23 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2007, definitivă prin decizia civilă nr. 510 din 08 mai 2009 a Curții de Apel Iași, lămurită prin încheierea din 11 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia nr. 437 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2007.

2.1. Prin sentință civilă nr. 7887 din 30 septembrie 2020, Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Iași, secția civilă a reținut că debitorul are sediul în municipiul București, str. x, în circumscripția Judecătoriei Sector 5 București, aceasta fiind instanța de executare competentă să soluționeze cererea dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 6180 din 20 octombrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii formulate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. privind pe creditoarea B. și pe debitorul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, în favoarea Judecătoriei Iași; a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a constatat că prin încheierea nr. 7687 din 31 iulie 2020, pronunțată de Judecătoria Iași, secția civilă, a fost admisă o altă cerere de încuviințare a executării silite formulată de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. în cadrul aceluiași dosar de executare și în temeiul aceluiași titlu executoriu și s-a dispus încuviințarea executării silite împotriva debitorilor Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Tribunalul Iași și în favoarea creditoarei B..

Raportându-se la dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I și alin. (3), art. 112 alin. (1) teza I și art. 116 din C. proc. civ., apreciat că prin depunerea primei cereri de încuviințare a executării silite la Judecătoria Iași, executorul judecătoresc a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând, în mod definitiv, competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul debitorilor Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin demersul judiciar, petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. a solicitat, în numele și pentru creditoarea B., încuviințarea executării silite față de debitorul Ministerul Economiei și Finanțelor, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 748 din 23 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2007, definitivă prin decizia civilă nr. 510 din 08 mai 2009 a Curții de Apel Iași, lămurită prin încheierea din 11 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia nr. 437 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2007.

Divergența ce a cauzat prezentul conflict de competență a fost generată de incidența normelor de procedură, ce reglementează competența teritorială a instanței de judecată, determinată de sediul debitorului, în raport de prevederile art. 651 din C. proc. civ. care statuează asupra competenței de soluționare a cererii în favoarea instanței de executare.

Astfel fiind, Judecătoria Iași a făcut aplicarea acestor prevederi legale prin raportare la sediul debitorului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, în timp ce Judecătoria Sectorului 5 București a avut în vedere dispozițiile art. 112 alin. (1) teza I și cele ale art. 116 din C. proc. civ. și împrejurarea că Judecătoria Iași, printr-o încheiere anterioară, a admis o altă cerere de încuviințare a executării silite, în cadrul aceluiași dosar de executare și în temeiul aceluiași titlu executoriu, împotriva debitorilor Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Justiției, în favoarea aceluiași creditor.

Potrivit art. VI alin. (1) din O.U.G nr. 1/2016, pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial nr. 85 din 4 februarie 2016, "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cererile de încuviințare a executării silite se soluționează de către instanțele judecătorești și cu procedura prevăzută de Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, astfel cum a fost modificată prin ordonanța de urgență."

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Dispozițiile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Rezultă, așadar, că legiuitorul a stabilit în materia contestațiilor la executare, a cererilor de încuviințare a executării silite, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că prin încheierea nr. 7687 din 31 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Iași, secția civilă a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., în cadrul dosarului de executare nr. 974/T/2020, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 748 din 23 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2007, definitivă prin decizia civilă nr. 510 din 08 mai 2009 a Curții de Apel Iași, lămurită prin încheierea din 11 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia nr. 437 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2007, la solicitarea creditoarei B., împotriva debitorilor Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Tribunalului Iași .

Prin completarea cererii de executare silită formulate la data de 28 august 2020, în cadrul dosarului de executare nr. 974/T/2020 al Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., creditoarea B. a înțeles să se îndrepte și împotriva debitorului Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, str. x.

Înalta Curte reține aplicabilitatea, prin analogie, a dispozițiilor art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care:

"Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia (...)."

Rațiunile care au condus la reglementarea cazului de prorogare de competență al textului legal menționat, respectiv necesitatea soluționării de către o singură instanță a unei cereri formulate împotriva mai multor debitori, dar care are la bază o singură creanță, pentru a se evita riscul pronunțării unor hotărâri contradictorii, se regăsesc și în cazul determinării instanței de executare competente teritorial în ipoteza în care prin cererea de executare silită creditorul solicită încuviințarea executării silite împotriva mai multor debitori principali.

Or, câtă vreme executarea silită demarată în dosarul nr. x/2020 are o cauză unică, comună pentru toți debitorii, iar executorul judecătoresc a înțeles să extindă cadrul procesual sub aspectul debitorilor și în privința Ministerul Economiei și Finanțelor, executarea silită nu poate fi divizată între instanțele în a căror circumscripții teritoriale își au sediul debitorii, ci trebuie privită în ansamblu, prin raportare la titlul pus în executare și toți cei vizați de acesta.

O altă interpretare ar conduce la crearea mai multor instanțe de executare în funcție de sediul fiecărui debitor în parte, contrar scopului urmărit de legiuitor. Astfel, prin noua reglementare s-a instituit principiul unicității instanței de executare, voința legiuitorului fiind în sensul existenței unei singure instanțe de executare care să soluționeze toate incidentele ivite în cursul executării silite, inclusiv o cerere precum cea supusă analizei.

Raportat considerentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Iași, secția civilă este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite deduse judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 decembrie 2020.