ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2675/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 14 septembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Iași, petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviințarea executării silite împotriva debitorului Ministerul Economiei și Finanțelor, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 748 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul x/2007, lămurită prin încheierea din 11 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul x/2007, irevocabilă prin decizia nr. 437 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași.

În drept, au fost invocate prevederile art. 666 C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Iași:

Prin sentința civilă nr. 7687 din 23 septembrie 2020, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

În motivare, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența de soluționare revenind instanței de la sediul debitorului.

Constatând că sediul debitorului se află în București, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

III. Hotărârea Judecătoriei Sector 5 București:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 5 București a pronunțat sentința civilă nr. 5788 din 8 octombrie 2020, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și a trimis dosarul instanței supreme, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită a celorlalți debitori și este competentă teritorial să soluționeze cauza având ca obiect un incident în cadrul procedurii de executare (cerere de extindere a executării silite pornite în dosar cu privire la un nou debitor și pentru o nouă obligație), ținând cont că executarea silită din dosarul nr. x/2020 are o cauză unică, comună pentru toți debitorii, neputând fi divizată între instanțele în raza cărora își au sediul aceștia.

Astfel, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, instanță în a cărei circumscripție teritorială aveau domiciliul o parte dintre debitori la data sesizării executorului judecătoresc și care a încuviințat executarea silită.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviințarea executării silite împotriva debitorului Ministerul Economiei și Finanțelor.

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict negativ de competență a fost modul diferit în care instanțele aflate în conflict au apreciat asupra cererii deduse judecății. Astfel, Judecătoria Iași a arătat că a fost învestită cu soluționarea unei cereri de încuviințare a executării silite și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul debitorului, pe când Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că cererea dedusă judecății este un incident în cadrul procedurii de executare, respectiv o cerere de extindere a executării silite cu privire la un nou debitor, declinând competența de soluționare în favoarea instanței care ar fi încuviințat executarea silită a aceleiași creditoare în contradictoriu cu alți debitori.

Prin precizarea depusă în dosarul Judecătoriei Iași, transmisă prin email la 23 septembrie 2020, executorul judecătoresc A. a menționat că nu a înțeles să formuleze cerere de completare a încheierii de încuviințare silită nr. 3023 din 19 august 2020, ci a învestit instanța cu o cerere distinctă de încuviințare a executării, cu privire la același titlu executoriu, formulată de același creditor, însă împotriva altui debitor.

Având în vedere cele precizate, ținând cont de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, se constată că executorul judecătoresc a înțeles să învestească instanța cu o cerere de încuviințare a executării silite împotriva debitorului Ministerul Finanțelor Publice, acțiune de competența instanței de executare, după cum prevede art. 651 alin. (3) C. proc. civ.: instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Instanța de executare este definită prin dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauza dedusă judecății, debitorul împotriva căruia se solicită încuviințarea executării silite este Ministerul Finanțelor Publice, având sediul în București, Str. x.

În consecință, față de caracterul de ordine publică al normelor de competență, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2020.