ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2473/2021

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman la data de 31 august 2020, Ministerul Justiției a formulat contestație la executare împotriva executării silite începută de A. în dosarul execuțional nr. x/2019, împotriva somațiilor din 7 august 2020, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 7 august 2020, a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 2225/CS din 26 februarie 2020 a Judecătoriei Iași, precum și împotriva tuturor actelor care vor fi emise în dosarul de executare, în contradictoriu cu creditorii B., C. și D..

Prin sentința civilă nr. 1997 din 8 decembrie 2020, Judecătoria Roman a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, în raport de sediul contestatorului debitor Ministerul Justiției.

2.1. Prin sentința nr. 3665 din 23 aprilie 2021, Judecătoria sectorului 5 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

S-a constatat, prin prisma art. 651 alin. (1) și art. 712 alin. (1) C. proc. civ., că au calitate de debitori în cadrul dosarului de executare Ministerul Justiției, cu sediul pe raza teritorială a Judecătoriei sector 5 București, precum și Tribunalul Iasi și Curtea de Apel Iași, cu sediul pe raza teritorială a Judecătoriei Iași, ambele instanțe menționate fiind deopotrivă competente să soluționeze cererea având ca obiect contestație la executare.

În această situație, în lipsa unor dispoziții legale exprese, s-a reținut că devin aplicabile prin analogie prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar conform art. 116 din cod alegerea de competență aparține reclamantului (în speță executorului judecătoresc ce a sesizat instanța de executare conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ.).

În concluzie, reținând incidența dispozițiilor legale de la data formulării cererii de executare silită, astfel cum prevede art. 651 alin. (1) C. proc. civ., s-a apreciat că instanța competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Iași față de alegerea de competență făcută de executorul judecătoresc prin sesizarea instanței cu cerere de încuviințare a executării silite.

2.2. Prin sentința nr. 9220 din 8 septembrie 2021, Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A dispus înaintarea dosarului instanței competente, în vederea soluționării conflictului, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pornind de la art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că Judecătoria sectorului 5 București este instanța în a cărei circumscripție se afla la data sesizării organului de executare sediul debitorului Ministerul Justiției, având astfel calitatea de instanță de executare.

S-a avut în vedere faptul că în materia contestației la executare competența unei instanțe nu este atrasă întotdeauna, în mod automat, de faptul că a încuviințat la un moment dat executarea silită în dosarul de executare contestat.

S-a mai observat că norma de competență în materie de executare silită este edictată în favoarea debitorului urmărit nu a creditorului.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 2731/2019, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 2225/CS din 26 februarie 2020 a Judecătoriei Iași.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situația particulară a speței.

Premisa problemei de drept aflate în divergență, care a conturat două orientări jurisprudențiale la nivelul instanței supreme, vizează competența teritorială de soluționare a contestației la executare în situația în care instanța de la domiciliul debitorului care formulează contestația la executare este o altă instanță decât cea care a încuviințat executarea silită.

Ca atare, ceea ce a trebuit lămurit de către instanța supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare.

Conform deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speță, prin încheierea nr. 2225/CS din 26 februarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Iași a admis cererea formulată de executorul judecătoresc E. și a încuviințat executarea silită la cererea creditorilor B., C. și D., în contradictoriu cu debitorii Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Ministerul Justiției.

Față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și cum în cauză încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Iași în favoarea acesteia se va stabili competența de soluționare a contestației la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.