ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 999/2021

Ședința publică din data de 11 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 24.08.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, admiterea contestației la executare și pe cale de consecință, anularea actelor de executare silită emise de BEJ B. în dosarul execuțional nr. x/2019, a executării silite înseși, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 5563/CS/2020 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2019, precum și admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

2.1. Prin sentința civilă nr. 421/21.01.2021, Judecătoria Sectorului 5 București a invocat din oficiu și a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, în esență, instanța a reținut că creditoarea a ales instanța de executare ca fiind Judecătoria Suceava, întrucât debitorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava are sediul în municipiul Suceava. Cu toate acestea, prin aplicarea dispozițiilor art. 127, alin. (1) și (3) C. proc. civ., față de calitatea creditoarei, prin sentința civilă nr. 461/10.02.2020 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2019, a fost declinată competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Iași, motiv pentru care această din urmă instanță este competentă să soluționeze contestația la executare.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Iași prin sentința civilă nr. 3463 din data de 29 martie 2021 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat existența unui conflict negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În esență, instanța a reținut că în speță, competența aparține instanței în a cărei circumscripție se află sediul debitorului, norma de competență prevăzută de art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., fiind instituită în favoarea debitorului, iar nu a creditorului. Or, sediul debitorului la data sesizării organului de executare era situat în București, Bulevardul x, în circumscripția Judecătoriei Sectorului 5 București, aceasta fiind și instanța la care contestatorul a înțeles să introducă cererea de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Iași și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a judeca pricina.

Astfel, ambele instanțe au reținut că în materia contestației la executare competența teritorială se determină potrivit normei cuprinse la art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă, Judecătoria Iași a reținut că, în cauză, competența aparține instanței în a cărei circumscripție se află sediul debitorului, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 București.

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 24.08.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, admiterea contestației la executare și pe cale de consecință, anularea actelor de executare silită emise de BEJ B. în dosarul execuțional nr. x/2019, a executării silite înseși, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 5563/CS/2020 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2019, precum și admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, și care prevede, în noua redactare, că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Din norma juridică enunțată se degajă cerința ca instanța de executare să fie unică, în sensul că una și aceeași instanță trebuie să soluționeze atât cererea de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare sau alte incidente ivite în cadrul procedurii de executare.

În speță, în cadrul dosarului execuțional nr. x/2019 al BEJ B. s-a pornit executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava în favoarea creditorului A. - în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1403 din data de 22.11.2007, așa cum a fost lămurită prin încheierea nr. 317 din 1.04.2019, ambele pronunțate de Tribunalul Suceava și sentința civilă nr. 1192 din data de 20.05.2009, așa cum a fost lămurită prin încheierea nr. 318 din data de 1.04.2019, pronunțate de Tribunalul Suceava.

Prin încheierea civilă nr. 5563/C.S./11.06.2020, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite în temeiul titlului executoriu menționat.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 5563/C.S./11.06.2020 a Judecătoriei Iași, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare aparține judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, și anume Judecătoria Iași, ca instanță de executare.

Această apreciere dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare.

Prin urmare, față de cele anterior reținute și de temeiurile de drept evocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2021.