ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1471/2021

Ședința publică din data de 23 iunie 2021

asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București la data de 26 august 2020, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava au formulat contestație la executare și cerere de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației împotriva executării silite începute de BEJ A. în dosarul nr. x/2020 la cererea creditorului B. pentru recuperarea unor sume de bani presupus datorate în baza sentințelor civile nr. 1404 din 22 noiembrie 2007 și nr. 1192 din 20 mai 2009 ale Tribunalului Suceava, somației din 31 iulie 2020, încheierii nr. 2 din 31 iulie 2020 și tuturor actelor de executare emise în dosarul execuțional, precum și împotriva încheierii nr. 3123/CS din 13 martie 2020 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2020.

2.1. Prin sentința nr. 464 din 25 ianuarie 2021, Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pornind de la dispozițiile cuprinse la art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a constatat că rațiunea aplicării în completare a prevederilor art. 112 alin. (1) din cod este dată de necesitatea de a avea o instanță unică de executare, competentă a soluționa cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice incidente apărute în cursul executării silite pornite în temeiul unui titlu executoriu care conține atât obligați principali, cât și obligați accesorii sau mai mulți debitori principali.

S-a constatat că în cauză, întrucât executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Iași, în favoarea căreia a fost declinată de către Judecătoria Suceava, în temeiul art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., competența, aceasta este instanța competență a soluționa cauza.

2.2. Prin sentința nr. 4542 din 21 aprilie 2021, Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A dispus înaintarea dosarului instanței competente, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În raport de dispozițiile art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a reținut că legiuitorul a instituit o competență teritorială în favoarea judecătoriei de la sediul debitorului, în materia contestației la executare nefiind atrasă, în mod automat, competența instanței care a încuviințat executarea.

Totodată, a reținut că debitorului urmărit nu i se poate anula dreptul de a sesiza instanța de la sediul său într-o contestație la executare, câtă vreme nu are una dintre calitățile prevăzute la art. 127 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 29/E/2020, executării silite, precum și împotriva încheierii nr. 3123/CS/2020 de încuviințare a executării silite a Judecătoriei Iași.

Dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanța competentă a soluționa contestația, prevăd că aceasta se introduce la instanța de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanța de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilității și predictibilității determinării acestei instanțe.

Or, în speță, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestației la executare, sunt formulate împotriva debitorilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.

Faptul că Judecătoria Iași a pronunțat, la 13 martie 2020, încheierea nr. 3123/CS de încuviințare a executării nu determină stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea respectivei instanțe, în raport de textele de lege menționate care reglementează expres instanța competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reține, totodată, că încheierea de încuviințare a executării silite este pronunțată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu are autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestației la executare, introdusă în condițiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competența instanței care a emis-o.

Faptul că în dosarul de executare sunt mai mulți debitori și că încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată împotriva debitorilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de lângă Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice prezintă relevanță în sensul prevăzut de art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., respectiv atunci când sunt mai mulți pârâți, printre care sunt și obligați acesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Or, contestația la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată tocmai de debitorul principal, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este în sectorul 5, București și având în vedere dispozițiile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.