ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 898/2020

HOTĂRÂRE

19.05.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 898/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 19 mai 2020

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 9 ianuarie 2020, petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. și B. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8507 din 12 iulie 2019 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2019.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 373 din 16 ianuarie 2020, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, reținând că în situația în care sediul debitoarei se află în străinătate, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite aparține instanței în circumscripția căreia se află sediul procesual ales al acesteia, și anume la C. S.R.L., în București.

Primind dosarul, Judecătoria Sectorului 3 București s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 996 din 7 februarie 2020, în sensul admiterii excepției necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării.

A reținut că, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, iar dacă acesta nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domicliul sau, după caz, sediul creditorului.

În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța a constatat că debitoarea nu are sediul social pe teritoriul României, motiv pentru care devin incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora instanța competentă în soluționarea cererii de încuvințare a execturii silite este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul creditorului. În speță, domiciliul creditorului, la data sesizării organului de executare, se afla în Iași.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8507 din 12 iulie 2019 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2019, la solicitarea creditorului D. privind pe debitoarea E..

Potrivit prevederilor art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite.

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului..."

Situația în speță este cea reglementată de cea de-a doua ipoteză a normei juridice enunțate, din înscrisurile aflate la dosar rezultând că sediul debitoarei E. este în Malta, adresa din circumscripția Judecătoriei Sectorului 3 București fiind cea a reprezentantului său în România.

În consecință, instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul creditorului, neputându-se stabili competența prin raportare la un domiciliu ce a fost ales pentru comunicarea actelor de procedură.

În speță, creditorul D. are domiciliul în Iași, conform înscrisului aflat la dosarul primei instanțe, astfel că, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.