ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1472/2019

HOTĂRÂRE

24.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1472/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la data de 16 iulie 2019, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 489 din 27 martie 2019 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr. x/2018.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 C. proc. civ.

Prin Încheierea civilă nr. 1498/C din 25 iulie 2019, Judecătoria Zalău a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că în situația în care sediul debitoarei se află în străinătate, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite aparține instanței în circumscripția căreia se află sediul procesual ales al acesteia.

Primind dosarul, Judecătoria Sectorului 1 București s-a pronunțat prin Sentința civilă nr. 4767 din 19 august 2019, în sensul admiterii excepției necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării.

A reținut că, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului iar dacă acesta nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domicliul sau, după caz, sediul creditorului.

În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța a constatat că domiciliul ambilor creditori este în Zalău.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 489 din 27 martie 2019 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr. x/2018, la solicitarea creditoarelor B. și C. privind pe debitoarea D.

Potrivit prevederilor art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite.

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului ..."

Situația în speță este cea reglementată de cea de-a doua ipoteză a normei juridice enunțate, din înscrisurile aflate la dosar rezultând că sediul debitoarei D. este în Luxenbourg, adresa din circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București fiind cea a apărătorului său.

În consecință, instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul creditorului, neputându-se stabili competența prin raportare la un domiciliu ce a fost ales pentru comunicarea actelor de procedură.

În speță, ambele creditoare, B. și C., au domiciliul în Zalău, astfel că, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.