ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1356/2025

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 10 ianuarie 2025, sub nr. x/2025, formulată de petentul BEJA A., privind pe creditorul B. și pe debitoarea C., s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 770 din 23 august 2024, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr. x/2022.

Prin sentința nr. 822 din 27 ianuarie 2025, Judecătoria Buftea, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Zalău.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că instanța de executare este cea de la domiciliul sau sediul debitorului și, în raport cu sediul debitoarei S.C. D. S.A. de la data sesizării executorului judecătoresc, situat în București, a apreciat că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, declinarea de competență fiind, însă, făcută în favoarea Judecătoriei Zalău.

Învestită prin declinare, Judecătoria Zalău a pronunțat încheierea nr. 503 din 5 martie 2025, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 666 alin. (1) și ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ. vizând competența instanței de executare de la domiciliul sau sediul debitorului de a soluționa cererile de încuviințare a executării silite.

Ca situație de fapt, a reținut că sediul debitoarei C., la data demarării executării silite, era în Otopeni, jud. Ilfov, împrejurare în raport cu care a apreciat că aparține Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a cererii, potrivit H.G. nr. 1217/2023 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, a pronunțat sentința nr. 3465 din 7 aprilie 2025, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că, potrivit art. 666, raportat la art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite revine instanței de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Reținând că la data sesizării organului de executare sediul debitoarei C. era în Otopeni, jud. Ilfov, a constatat că aparține Judecătoriei Buftea competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, întrucât în circumscripția acestei instanțe se află sediul debitoarei, potrivit H.G. nr. 1217/2023 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea.

Învestită cu soluționarea conflictului de competență, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a pronunțat sentința nr. 85 din 29 aprilie 2025, prin care a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a conflictului de competență ivit între Judecătoria Zalău și Judecătoria Sectorului 1 București, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. x/2025, petentul BEJA A., la cererea creditorului B., a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 770 din 23 august 2024, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr. x/2022, împotriva debitoarei C..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Încuviințarea executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Dacă domiciliul debitorului sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Înalta Curte reține că sediul debitoarei este în orașul Otopeni, Calea x, Aeroport Internațional Henri Coandă Terminal Plecări 1-7, Jud. Ilfov, conform înscrisurilor din dosar.

Constatând că, la data sesizării de către creditoare a organului de executare, debitoarea C. avea sediul în Otopeni, jud. Ilfov, se reține că Judecătoria Buftea este instanța de executare competentă să judece cauza, în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.