ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 636/2024

Ședința publică din data de 21 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea– secția civilă, la data de 20 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite privind pe creditoarea B. S.A. și debitoarea C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7990/19.09.2023, pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr. x/2023.

În susținerea cererii, au fost depuse în conformitate cu prevederile art. 666 C. proc. civ., cererea de executare silită formulată de creditoare, titlul executoriu care stă la baza cererii de încuviințare a executării silite, precum și încheierea prevăzută de art. 665 alin. (1) C. proc. civ.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1) Prin sentința civilă nr. 10679/2023 din 27 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Buftea, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditoarea B. S.A., în contradictoriu cu debitoarea C., în favoarea Judecătoriei Constanța.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut prevederile art. 651 C. proc. civ., precum și faptul că în cauza de față, după cum rezultă din titlul executoriu și din încheierea de deschidere a dosarului de executare, calitatea de debitor o are C. (al cărei sediu nu se află pe teritoriul României), și nu C.-Sucursala Otopeni, cum se tinde a se afirma prin cererea de încuviințare, prin indicarea sediului din România a sucursalei acestei societăți.

Astfel, a opinat instanța, întrucât debitorul din prezenta cauză, C., nu are sediul în România, devine competentă instanța în a cărei circumscripție se află sediul creditorului și a dispus declinarea cererii către Judecătoria Constanța.

2.2) La data de 13 decembrie 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța– secția civilă, sub același număr de dosar, care prin încheierea nr. 15168/2023 din 18 decembrie 2023, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constatând că Judecătoria Buftea este competentă teritorial să soluționeze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, sub aspectul normelor de competență aplicabile cererii, prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.., coroborat cu art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., precum și prevederile art. 43 alin. (1) din Legea societăților nr. 31/1990 și Decizia R.I.L. nr. 6/2023 a I. C. civ..J. privind cazul dezmembrămintelor fără personalitate juridică, observând, în speță, că din lecturarea titlului executoriu, reiese că entitatea juridică care a căzut în pretenții este Sucursala Otopeni a debitoarei C., sens în care în dispozitivul hotărârii a fost indicat atât sediul sucursalei din România (localitatea Otopeni, Calea x, Aeroportul Internațional Henri Coandă Terminal Plecări I, birourile 1-7, jud. Ilfov), cât și codul unic de înregistrare x atribuit de Oficiul Registrului Comerțului.

De asemenea, a reținut că în cererea de executare silită adresată organului de executare, creditoarea B. S.A. a indicat sediul sucursalei din România a C., fiind notate, în continuare, cele reținute prin decizia instanței supreme arătată, la paragraful 74.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina și și-au declinat reciproc competența, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie încuviințarea executării silite, cerere de competența instanței de executare, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Iar, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Rezultă, așadar, că legiuitorul a instituit în materia cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, în ipoteza în care sediul debitorului nu se află în țară, o competență teritorială succesivă în favoarea instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul creditorului, iar, în ultimul rând, al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

Sub aspectul stabilirii instanței competente din punct de vedere teritorial să judece cererea de încuviințare a executării silite, în speța dedusă judecății, câtă vreme sediul social al debitoarei C., împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, se află în Ungaria, Budapesta, dând eficiență ordinii instituite de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. competența de soluționare a cererii de față revine instanței în a cărei circumscripție se găsește sediul creditoarei B. S.A., la data sesizării organului de executare, situat în Constanța, județul Constanța.

Înalta Curte observă că în mod greșit s-a reținut, în speță, de către a doua instanță de declinare, faptul că cererea de încuviințare a executării silite ar fi fost formulată împotriva debitoarei- sucursală, niciunde, nici în titlul executoriu, și nici în cererea de încuviințare a executării silite, nefiind indicată Sucursala, ci C..

Pentru toate aceste considerente, raportat la prevederile art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., soluționarea cererii de încuviințare executare silită pendinte este de competența instanței de la sediul creditoarei, respectiv a Judecătoriei Constanța, Înalta Curte urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2024.