ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1845/2023

HOTĂRÂRE

27.09.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1845/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 27 septembrie 2023

Premergător statuării asupra conflictului de competență, reține că, anterior inițierii dosarului de executare silită nr. x/2023 de pe rolul A., Judecătoria Buftea a încuviințat, prin încheierea civilă nr. 14354/05.12.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, executarea silită împotriva debitorilor B. și C., în temeiul aceluiași titlu executoriu - contractul de credit nr. x/26.03.2008, modificat și completat prin actul adițional nr. x/20.09.2010, încheiat între împrumutătorul D. S.A. și cei doi debitori, în calitate de împrumutați.

Cererea anterioară de executare silită a fost formulată în dosarul de executare nr. 3984/2022 de B.E.J. E. cu sediul în Brașov.

Prin încheierea din 08.12.2022, executorul judecătoresc E., constatând că nu este competent teritorial, a refuzat deschiderea procedurii de executare silită față de B. și a continuat executarea silită numai față de C..

Codebitorul C. a formulat contestație la executare împotriva executării derulate în dosarul de executare silită nr. x/2022 al B.E.J. E., formându-se dosarul nr. x/2023 pe rolul Judecătoriei Brașov, care s-a declarat competentă teritorial pentru soluționarea contestației.

În raport cu refuzul de executare al debitoarei B., creditoarea F. S.A. a solicitat o nouă încuviințare a executării silite față de această debitoare, de această dată prin B.E.J. A. cu sediul în București, formându-se dosarul de executare silită nr. x/2023; încuviințarea executării silite a fost admisă de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2023.

În legătură cu această ultimă executare silită - derulată în dosarul de executare silită nr. x/2023 al B.E.J. A. -, contestatoarea B. a formulat, în contradictoriu cu intimata F. S.A., prin cererea înregistrată la 03.03.2023 pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/2023, contestație la executare.

Conflictul de competență de față s-a ivit în legătură cu soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării silite derulate în dosarul nr. x/2023 al B.E.J. A., până la soluționarea cererii privind suspendarea executării silite, formulată de debitoare la 29.06.2023.

Prin sentința civilă nr. 6748/07.07.2023, Judecătoria Buftea, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, declarându-se competentă teritorial pentru a soluționa contestația codebitorului C. în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Brașov a devenit instanță de executare, unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, cu privire la ambii codebitori - B. și C., indiferent dacă executarea silită a fost încuviințată în considerarea unor dosare de executare silită distincte.

Ca urmare a declinării, cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. x/2023, care, prin încheierea din 01.08.2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale; a declinat soluționarea cererii în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că în dosarul de executare nr. 188/2023 al B.E.J. A. debitoare este numai B., al cărei domiciliu se află în orașul Chitila, deci în circumscripția Judecătoriei Buftea, care a încuviințat executarea silită a acesteia.

A subliniat că principiul unicității instanței de executare se raportează la dosarul de executare și nu la titlul executoriu și, în consecință, a înlăturat că lipsită de relevanță împrejurarea că, în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Brașov s-a declarat competentă să soluționeze contestația la executare, în dosarul de executare nr. 3984/2022 al B.E.J. E., subliniind că această soluție a fost pronunțată în considerarea art. 714 alin. (2) C. proc. civ., dată fiind urmărirea silită imobiliară a unui imobilul situat în Brașov.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:

Litigiul în care s-a ivit conflictul de competență are ca obiect cererea de suspendare provizorie a executării silite în dosarul nr. x/2023 al B.E.J. A., formulată de contestatoarea B. în contradictoriu cu F. S.A.

În virtutea principiului unicității instanței de executare, acesteia îi revine și competența de soluționare a cererii de suspendare provizorie a executării silite, astfel cum Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat în Decizia nr. 27/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 135/10.02.2022.

Considerentele deciziei evocă și soluția anterioară a instanței de recurs în interesul legii - Decizia nr. 20/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083/11.11.2021 (în continuare "Decizia nr. 20/2021") -, care a dezlegat problema dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare.

Aceste dezlegări, obligatorii în temeiul art. 517 alin. (4) C. proc. civ., impun concluzia că instanța de executare se determină la momentul încuviințării executării silite potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ., rămâne aceeași pe întreaga procedură de executare silită și este unica instanță competentă material și teritorial pentru a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Transpunând aceste considerente în soluționarea prezentului conflict de competență, se constată că Judecătoria Buftea a devenit instanță de executare ca urmare a admiterii, în cauza nr. 1807/94/2023, a cererii de încuviințare a executării silite în dosarul nr. x/2023 al B.E.J. A. și, prin urmare, această judecătorie are competența de a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul acestei executări silite, inclusiv cererea de suspendare provizorie de față.

În dosarul nr. x/2023 al B.E.J. A. nu există o pluritate de debitori, executarea silită derulându-se numai împotriva debitoarei B..

Prin urmare, împrejurarea că Judecătoria Brașov s-a declarat competentă teritorial pentru a soluționa contestația la executare formulată de un codebitor în raport cu titlul executoriu, dar privind executarea silită derulată într-un alt dosar de executare - nr. 3984/2022 al B.E.J. E. - este lipsită de relevanță în determinarea competenței în prezentul proces.

Dar distinct de acest fapt, situația decelată de instanțele aflate în conflict reflectă excepția reglementată de art. 714 alin. (2) C. proc. civ. care, în cazul urmăririi silite imobiliare, recunoaște dreptul contestatorului de a sesiza cu contestație la executare și judecătoria în a cărei circumscripție se află situat imobilul, care, însă, nu devine instanță de executare, ci doar judecătorie echivalentă acesteia, în raport cu locul situării imobilului, astfel cum s-a reținut în Decizia nr. 20/2021, considerentul nr. 72.

Așadar, conchizând că Judecătoria Buftea este instanță de executare, în temeiul art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., interpretate prin Decizia nr. 20/2021, instanța supremă conchide că acestei instanțe îi revine și competența de a soluționa cererea de suspendare provizorie a executării, potrivit art. 719 alin. (7) C. proc. civ.

În condițiile evocate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Buftea competența de soluționare a litigiului.