ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 324/2023

HOTĂRÂRE

16.02.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 324/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 16 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București – secția civilă, în data de 01 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, petentul Biroul Executorului Judecatoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei B., în toate modalitățile de executare prevăzute de lege, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/22.10.2021.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 632, art. 651 și art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 8609 din 08 noiembrie 2022, Judecătoria Sectorului 5 București, secția civilă a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, în favoarea Judecătoriei Botoșani.

În motivare, această instanță a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care instanța de executare este judecătoria de la domiciliul sau sediul oricăruia dintre debitorii principali.

Având în vedere că debitoarea B. este obligată accesoriu, fiind fideiusorul debitorului C. S.R.L., care are sediul în municipiul Botoșani, această instanță a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Învestită prin declinare, Judecătoria Botoșani, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1052 din 29 noiembrie 2022, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., precum și a prevederilor art. 648 alin. (1) din cod, raportat la calitatea debitoarei de garant personal, potrivit cu care creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului.

Totodată, instanța a constatat că încuviințarea executării silite a fost solicitată doar pentru debitoarea B., ce are calitatea de garant personal, nu și pentru debitoarea principală S.C. C., iar potrivit fișei de interogare a bazei de date DEPABD, debitoarea B. are domiciliul în București, în raza de competență a Judecătoriei Sectorului 5 București.

Or, în condițiile în care creditorul a ales calea urmăririi creanței și a accesoriilor în mod separat pentru garantul personal B., regulile de competență se aplică în mod corespunzător, în sensul că instanța de executare este cea de la domiciliul acestuia, iar doar în situația în care creditorul ar fi solicitat încuviințarea executării silite în mod concomitent pentru debitorul principal C. S.R.L și pentru garantul personal, Judecătoria Botoșani ar fi fost competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite pentru ambii, având în vedere sediul debitorului principal.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, între D., în calitate de creditor, C. S.R.L., în calitate de împrumutat și B., în calitate de fideiusor, a fost încheiat contractul de credit nr. ON 9216 din 22.10.2021, contract prin care la art. 4.4 fideiusorul s-a angajat că, dacă împrumutatul nu va plăti orice sumă datorată în baza contractului, este de acord și consimte ca executarea contractului să se îndrepte împotriva sa.

Prin încheierea din 27 octombrie 2022, executorul judecătoresc A. a admis cererea de executare silită formulată de creditoarea D., a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general al BEJ A. și a deschis dosarul de executare silită nr. x/2022, împotriva debitoarei B., domiciliată în București.

În acest context, se reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 645 alin. (1) din C. proc. civ., care dispun că "sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul", precum și cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ, potrivit cu care "Creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

În raport cu cele anterior expuse, se reține că, în faza executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât și de garant, așadar nu numai de debitorul principal din raportul obligațional.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor", iar alin. (3) al aceluiași text legal prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite.

Din perspectiva textelor de lege sus-menționate, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul în speța de față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Reținând că executarea silită se limitează la urmărirea garantului debitor B., care, la data sesizării organului de executare, avea domiciliul în București, fapt ce rezultă din interogarea DEPAB din data de 28 octombrie 2022, aflată la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București, în aplicarea normelor înscrise în art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii aparține Judecătoriei Sectorului 5 București.

Totodată, se reține că dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează pluralitatea de pârâți (debitori), nu sunt aplicabile în speță în condițiile în care cererea de executare silită formulată de executor o are în vedere doar pe debitoarea B..

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.