ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1204/2024

HOTĂRÂRE

24.04.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1204/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 24 aprilie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 23.01.2024 sub numărul x/2024, formulată de petentul BEJ A., s-a solicitat, la cererea creditorului B. S.A., încuviințarea executării silite a debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/02.10.2008, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2020.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 857/07.02.2024, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

A reținut instanța incidența prevederilor art. 24, art. 529, art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. și faptul că potrivit verificărilor efectuate prin interogarea bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, debitorul împotriva căruia s-a formulat cererea de încuviințare avea domiciliul în județul Prahova, sat Draganeasa, comuna Provița de Jos, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Câmpina, astfel că acestei instanțe îi revine competența de a soluționa cauza.

2.2. Prin sentința nr. 1345/18.03.2024, Judecătoria Câmpina a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța a reținut incidența prevederilor art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și a reținut că în materia încuviințării executării silite, legea stabilește competența teritorială exclusivă de soluționare a acestora în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul debitorului, raportat la data sesizării organului de executare.

Instanța a reținut că cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată de creditoarea B. S.A. la data de 13.04.2020 cu privire la debitoarele C. și D., fiind constituit dosarul de executare nr. 1538MI/2020 al BEJ A..

A reținut instanța că referitor la D., dosarul de executare nu cuprinde vreo încheiere de încuviințare a executării silite, domiciliul acesteia indicat în cererea de executare silită din 13.04.2020 fiind în sectorul 6 București, în cuprinsul încheierii nr. 1538/14.04.2020 emisă de executorul judecătoresc menționându-se că domiciliul acesteia este în sat Drăgăneasa, comuna Provița de Jos, jud Prahova.

Astfel, în ceea ce privește stabilirea instanței de executare și implicit a instanței competente teritorial să încuviințeze cererea de executare silită, cererii formulate de către creditor îi sunt aplicabile și dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar instanța de executare și implicit cea competentă teritorial să încuviințeze executare silită, este oricare dintre instanțele pe raza cărora își au sediul cei doi debitori, însă alegerea acesteia îi revine creditorului, conform dispozițiilor art. 116 C. proc. civ.

Cererea inițială de încuviințare a executării silite privind-o pe debitoarea C., a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Sectorului 5 București și a fost respinsă conform încheierii din data de 30.04.2020.

În același dosar de executare, nr. 1538MI/2020, a fost înregistrată o nouă cerere de executare silită a debitoarelor C. și D. (conform cererii de încuviințare fiind înregistrată la BEJ A. la data de 18.01.2024).

Instanța a avut în vedere că atât timp cât noua cerere de executare silită a fost înregistrată în cadrul aceluiași dosar de executare nr. 1538MI/2020, competența instanței de executare trebuie determinată raportat la data sesizării organului de executare, respectiv data inițială, 13.04.2020, dată la care debitoarea C. avea domiciliul în București.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, pentru următoarele argumente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 23 ianuarie 2024, BEJ A. prin executor judecătoresc A., a solicitat, la cererea creditoarei B. S.A. împotriva debitoarei C., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/02.10.2008.

Art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevede că executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel..."

În ceea ce privește norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competență, se constată că ambele instanțe au reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., însă au apreciat diferit asupra momentului sesizării organului de executare.

Anume, Judecătoria Sectorului 5 București s-a raportat la domiciliul debitoarei C. de la data de 24.10.2023 (față de data cererii de executare silită emise sub nr. x- fila x) din județul Prahova, sat Draganeasa, comuna Provița de Jos, pe când, Judecătoria Câmpina s-a raportat la domiciliul debitoarei C. de la data de 13.04.2020 (față de data cererii de executare silită înregistrată sub nr. x/2020 - fila x) din București, Șos. x, sens în care a reținut că Judecătoria Sectorului 5 București a respins cererea inițială de încuviințare a executării silite prin încheierea din 30.04.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Din analiza actelor din dosar, Înalta Curte constată că la data de 13.04.2020 a fost înregistrată pe rolul BEJ A. cererea de executare silită formulată de creditoarea B. S.A. împotriva debitoarelor C. și D. .

Prin încheierea nr. 1538/14.04.2020 BEJ A. a admis, în parte, cererea formulată de creditoarea B. S.A. și a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. x/2020 și începerea procedurilor de executare silită împotriva debitoarei C. în baza contractului de credit nr. x/02.10.2008. Totodată, a dispus respingerea cererii de executare silită și începerii procedurii de executare silită împotriva debitoarei D..

Prin încheierea din 30.04.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorului 5 București a respins, ca neîntemeiată, cererea de încuviințare a executării silite privind pe creditoarea B. S.A., demarată în dosarul de executare nr. 1538MI/2020.

Prin cererea de executare silită emisă sub nr. x/24.10.2023 creditoarea B. S.A. a solicitat înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare silită a tuturor bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea debitoarei C. și a codebitoarei D., în temeiul contractului de credit nr. x/02.10.2008 modificat prin actul aditional nr. 1/17.09.2010 și prin Actul Adițional nr. x din 16.12.2011.

La 22.01.2024, BEJ A. a formulat cererea de încuviințare a executării silite nr. 1538MI din data de 18.01.2024 și, la solicitarea instanței – de a preciza dacă cererea de încuviințare este formulată raportat la dosarul nr. x/2020-, prin Adresa nr. x/15.03.2024, petentul a expus, pe scurt, circumstanțele factuale privind dosarul de executare nr. 1538MI/2020 și a învederat că, la cererea creditoarei, a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București cererea de încuviințare a executării silite ce face obiectul prezentei cauze.

Pe cale de consecință, în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că dosarul de executare nr. 1538MI/2020 a fost înregistrat ca urmare a sesizării executorului judecătoresc prin cererea formulată de creditoarea B. S.A. din data de 13.04.2020, dată la care debitoarea C. avea domiciliul în București, (conform copia CI- fila x, Referatului din data de 7.02.2024- dosar Judecătoria Sectorului 5 București și Interogării bazei de date DEPABD din 13.04.2020- dosar Judecătoria Câmpina).

La momentul pronunțării încheierii din 30.04.2020 în dosarul nr. x/2020 Judecătoria Sectorului 5 București a verificat, din oficiu, competența și a apreciat că este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite demarată în dosarul executare nr. x/2020.

Prin urmare, instanța de executare a fost stabilită odată cu prima cerere de încuviințare a executării silite (formulată în baza primei cereri de executare silită), respinsă de Judecătoria Sectorului 5 București, ca instanță în a cărei circumscripție se afla domiciliul debitoarei C..

Sub aspectul stabilirii competenței, este lipsit de relevanță faptul că a fost formulată o nouă cerere de încuviințare a executării silite (iar la data formulării acesteia debitorul are un alt domiciliu) în raport de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., de principiul unicității instanței de executare stabilit prin Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, dezlegări aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte (sens în care instanța de executare rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale) și în contextul în care cererea vizează același dosar de executare - nr. 1538MI/2020- și același titlu executoriu (Contractul de credit nr. x/02.10.2008).

În considerarea acestor dezlegări, împrejurarea că, ulterior, petentul BEJ A. a formulat o nouă cerere de încuviințare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1538MI/2020, ca urmare a unei noi cereri a creditoarei (data la care debitoarea avea un alt domiciliu) nu putea să atragă consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, care reprezintă instanța de executare în sensul art. 651 din C. proc. civ. și care rămâne competentă să soluționeze orice cerere ce vizează dosarul nr. x/2020.

Drept urmare, odată stabilită instanța de executare, calitatea acesteia nu mai poate fi reapreciată, cu prilejul verificării competenței în cadrul unei alte cereri de încuviințare a executării silite ce vizează executarea silită a obligațiilor izvorâte din Contractul de credit nr. x/02.10.2008.

Câtă vreme nu există nicio situație de excepție, dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, dedusă judecății.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.