ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1715/2024

HOTĂRÂRE

19.06.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1715/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr. x/2024, petentul BEJA A. a solicitat instanței încuviințarea executării silite pornite în dosarul execuțional nr. x/2024, ca urmare a cererii formulate de creditorul B. S.R.L. împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2076 din 27.04.2023 de către Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2017, pentru realizarea creanței nominalizate în cererea depusă la dosarul cauzei, precum și a cheltuielilor de executare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 666 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3158/2024 din 02 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

În motivare, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 666 și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții din care rezultă că, din punct de vedere teritorial, competența instanței de executare se stabilește, în principal, în raport cu domiciliul sau sediul debitorului. Cu toate acestea, noțiunea de domiciliu menționată în art. 651 alin. (1) Cod prococedură civilă se referă la adresa la care debitorul locuiește efectiv.

În cauză, din verificările efectuate în baza de date privind evidența persoanelor, rezultă că debitorul figurează ca având domiciliul în actul de identitate în Municipiul București, însă, în perioada 17.10.2023-16.10.2024, deci inclusiv la data formulării cererii de executare silită, acesta a avut reședința stabilită în mod legal în jud. Mureș, sat Sâncraiu de Mureș.

Potrivit art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005, "mențiunea privind stabilirea reședinței se înscrie la cererea persoanei fizice care locuiește mai mult de 15 zile la adresa la care are locuința secundară". Astfel, având în vedere că mențiunea privind stabilirea reședinței se realizează în vederea aducerii la cunoștința autorităților a adresei la care persoana fizică locuiește efectiv, se poate deduce că în perioada 17.10.2023-16.10.2024 debitorul a locuit efectiv la adresa de reședință declarată.

În consecință, pentru stabilirea competenței, instanța s-a raportat la reședința debitorului, această adresă aflându-se în circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgu Mureș.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Mureș, prin încheierea civilă nr. 5131/2024 din 21 mai 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența art. 651 C. proc. civ., arătând că, în speță, competența teritorială de soluționare a cauzei va fi stabilită prin raportare la domiciliul debitorului, și nu la reședința acestuia.

Potrivit verificărilor efectuate în baza electronică de date DEPABD, instanța a constatat că debitorul are domiciliul activ în București, str. x, încă din data de 05.02.2019, adică anterior formulării cererii de încuviințare a executării silite, această localitate aflându-se în raza de competență a Judecătoriei Sector 3 București.

Astfel, instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite formulate de petent este Judecătoria Sector 3 București, și nu Judecătoria Târgu Mureș, apreciindu-se, în mod greșit, asupra faptului că noțiunea de domiciliu, menționată în cuprinsul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în funcție de care s-a stabilit competența teritorială a Judecătoriei Târgu Mureș, se referă la adresa la care debitorul locuiește efectiv.

În acest sens, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 87 din C. civ., potrivit cu care domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, acesta fiind cel identificat potrivit mențiunilor cuprinse în evidențele publice.

Astfel, instanța a apreciat că, în materia executării silite, legiuitorul nu așează pe același plan domiciliul cu reședința, așa cum procedează pentru faza judecății (art. 194 lit. a) C. proc. civ.), or, dacă ar fi existat intenția legiuitorului de a considera competentă și instanța de la reședința debitorului, sau doar această instanță, acesta ar fi menționat în mod expres reședința în cuprinsul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., așa cum a făcut-o pentru faza judecății.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Sectorului 3 București și Judecătoria Târgu Mureș și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență, fiind generat de interpretarea diferită a celor două instanțe cu privire la noțiunea de domiciliul cuprinsă în prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, făcând aplicarea normei de competență cuprinse în art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 3 București s-a raportat, în soluționarea excepției necompetenței teritoriale, la reședința debitorului din jud. Mureș, înscrisă în evidențele autorităților la data formulării cererii de executare silită, în timp ce Judecătoria Târgu Mureș s-a raportat la domiciliul debitorului, arătând că în materia executării silite legiuitorul nu situează pe același plan domiciliul cu reședința, așa cum se procedează pentru faza judecății.

Obiectul cererii deduse judecății de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., la solicitarea creditoarei B. S.R.L., este reprezentat de încuviințarea executării silite împotriva debitorului C. prin punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2076/27.04.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2017, pentru recuperarea sumei de 390.278,44 RON.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. raportate la cele ale art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Dispozițiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare", iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

În cauză, din analiza actelor din dosar, se constată că prin cererea de executare silită, formulată de creditoare în 04.03.2024, a fost solicitată executarea silită a debitorului în toate formele prevăzute de lege.

Din verificările efectuate în sistemul electronic de evidență a populației, se constată că debitorul C. are domiciliul în București,iar începând cu data de 17.10.2023 și până în 16.10.2024 are reședința în Com. Sâncraiu de Mureș, Sat Sâncraiu de Mureș, str. x, jud. Mureș.

Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 91 C. civ., conform cărora "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.(2) În lipsa acestor mențiuni, sau când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reședinței nu va putea fi opusă altor persoane."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 87 și art. 89 C. civ., reiese că noțiunea de domiciliu, prevăzută de art. 651 C. proc. civ., se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința principală, locuința în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina și în practica judiciară, potrivit căreia "noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv."

Scopul normelor care guvernează procesul civil, constând în asigurarea cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, poate fi atins numai prin stabilirea competenței în favoarea instanței în a cărei rază debitorul își are reședința, proximitatea acesteia față de instanța de executare facilitând debitorului accesul efectiv la justiție și concurând la o eficientizare a măsurilor de executare silită față de bunurile sale mobile și, după caz, imobile.

Or, cererea de executare silită a fost formulată în data de 04.03.2024, dată la care debitorul avea reședința în Com. Sâncraiu de Mureș, Sat Sâncraiu de Mureș, str. x, jud. Mureș.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.