ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2189/2024

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamț la data de 20.06.2024, petentul B.E.J. A. a solicitat instanței, în cadrul dosarului de executare nr. 1111/2024, încuviințarea executării silite, prin toate formele prevăzute de lege, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din data de 20.06.2014, pentru recuperarea creanței în cuantum de 658,31 RON, împotriva debitorului B., la cererea creditoarei C..

În drept, petentul a invocat prevederile art. 666 din C. proc. civ.

Hotărârile care au generat conflictul

2.1 Prin sentința civilă nr. 564/08 iulie 2024, Judecătoria Târgu Neamț a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgu Neamț a reținut că domiciliul debitorului B. nu se află pe teritoriul României, din datele comunicate de D.E.P.A.B.D., astfel încât, raportat la dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează o competență teritorială absolută de la care părțile nu pot deroga, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 337/1993, instanța de executare este Judecătoria Sectorului 1 București, unde se află sediul creditorului, respectiv în București, D..

2.2 Prin sentința civilă nr. 6866/23 august 2024, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale; a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț; a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 București – secția I civilă a stabilit că în prezenta cauză, este incidentă teza finală a art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât debitorul nu are domiciliul în România, conform referatului întocmit la data de 21.06.2024 în urma verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, iar creditoarea C.. are sediul social în Luxembourg, așa cum reiese chiar din cuprinsul cererii de executare silită, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că societatea și-a ales sediul pentru corespondență la o adresă din București.

De asemenea, a reținut faptul că, întrucât ambele părți au domiciliul/sediul în afara țării, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc, în speță Judecătoria Târgu-Neamț.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că în speță, instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport cu interpretarea diferită dată dispozițiilor art. 651 din C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Târgu Neamț și Judecătoria Sectorului 1 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la sediul persoanei care are calitatea de creditor în cauză și la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite.

Raportându-se la persoana debitorului ca fiind B., și prin urmare la domiciliul acestuia ca fiind în afara României, Judecătoria Târgu Neamț a făcut aplicarea art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în raport de sediul din București al creditorului, în timp ce Judecătoria Sectorului 1 București a constatat că debitorul B. nu are domiciliul pe teritoriul României, iar sediul social al creditoarei C.. este în Luxembourg, astfel încât cum sediul acesteia se află în străinătate, a stabilit competența de soluționare a pricinii în temeiul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în judecătoria în a cărei rază teritorială de competență se află sediul biroului executorului judecătoresc.

Înalta Curte mai constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 20.06.2014 emis de E. S.A., încheierea din data de 18.06.2024, din dosarul de executare nr. 1111/2024, la solicitarea creditorului C..

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Teza a II-a a alin. (1) al textului legal anterior evocat reglementează criteriile de determinare a instanței de executare în ipoteza în care domiciliul sau sediul debitorului sau al creditorului nu se află în țară.

Astfel, dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului. În cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul creditorului nu se află în țară, competența aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

De menționat este faptul că norma de competență în aceste cazuri nu este alternativă, partea contestatoare neavând la îndemână posibilitatea alegerii între judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului ori sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Activarea normei de competență incidentă în cauză se realizează subsecvent eliminării ipotezelor anterioare.

În ceea ce privește noțiunea de "sediu", dispozițiile art. 227 și art. 229 C. civ. prevăd că sediul persoanei juridice se stabilește potrivit actului de constituire sau statutului, iar, în raporturile cu terții, dovada sediului persoanei juridice se face cu mențiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidență prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă. În lipsa acestor mențiuni, stabilirea sau schimbarea sediului nu va putea fi opusă altor persoane.

Legiuitorul a ales ca element temporal, în determinarea instanței de executare, momentul sesizării organului de executare, reper care interesează în identificarea locului unde se află domiciliul sau sediul debitorului.

Înalta Curte reține că, întrucât debitorul B. nu își are domiciliul în România, (împrejurare care rezultă din dovada de interogare DEPABD din data de 28.10.2022 aflată la dosarul Judecătoriei Zalău), respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competența de soluționare a pricinii ar reveni instanței în a cărei circumscripție se găsește domiciliul creditoarei C... Aceasta are sediul social în Luxembourg, așa cum reiese chiar din cuprinsul cererii de executare silită, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că societatea și-a ales sediul pentru corespondență la o adresă, respectiv în București.

Este fără relevanță în stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să judece cererea de încuviințare a executării silite, sediul ales pentru primirea corespondenței, în condițiile în care dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. prevăd expres că, în cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

În aceste condiții devine în cauză aplicabilă teza finală a art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Conform jurisprudenței CEDO și naționale, în lipsa unui domiciliu al debitorului pe teritoriul României, interpretarea noțiunii de "domiciliu" în sens larg și adaptarea regulilor de competență teritorială la situația de fapt devin esențiale. Judecătoria Târgu Neamț a aplicat corect aceste principii, având în vedere că biroul executorului judecătoresc este situat în circumscripția sa și că nici debitorul, nici creditorul nu au domiciliu sau sediul în România.

Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că instanțele naționale trebuie să interpreteze regulile de competență teritorială în așa fel încât să faciliteze accesul efectiv al părților la justiție, respectând totodată nevoia de stabilitate și continuitate a procedurii.

Față de cele anterior reținute, având în vedere că nici sediul debitorului și nici al creditorului nu se află în România și ținând seama de prevederile art. 651 alin. (1) teza finala C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tîrgu Neamț, având în vedere că biroul executorului judecătoresc este situat în circumscripția sa și că nici debitorul, nici creditorul nu au domiciliul, respectiv sediul în România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2024.