ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 496/2024

HOTĂRÂRE

05.03.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 496/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 5 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înaintată la Judecătoria Lehliu Gară la data de 05.10.2023 și înregistrată sub nr. x/249, BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. la solicitarea creditoarei B. S.A. de pronunțare a unei încheieri prin care să se dispună încuviințarea executării silite, sub toate formele, a debitorului C., în baza titlului executoriu ce-l constituie Contract de credit nr. x/23.11.2022, pentru suma de 47309,15 RON, reprezentând debit, la care se adaugă cheltuieli de executare în dosarul de executare nr. 1373/VS/2023.

În drept, cererea este întemeiată pe disp. art. 665 alin. (1) noul C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1447 din 25.10.2023, Judecătoria Lehliu Gară a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența soluționării pricinii privind încuviințarea executării silite formulată de petentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A., cu sediul în mun. București, la solicitarea creditoarei B. S.A., cu sediul în mun. Cluj Napoca, jud. Cluj, referitoare la debitorul C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

În fundamentarea acestei sentințe s-au reținut, în esență următoarele:

Din analiza dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) noul C. proc. civ. rezultă că în situația soluționării unei cereri de încuviințare a executării silite, legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 noul C. proc. civ., respectiv aceea de la domiciliul/sediul debitorului.

Referitor la domiciliu, a reținut că acesta vizează locuința statornică, pe care o persoană și-a stabilit-o în fapt, astfel că trebuie avută în vedere adresa unde debitorul locuiește efectiv.

Art. 88 C. civ. definește reședința persoanei fizice ca fiind locul unde își are locuința secundară.

Prin cererea de față s-a solicitat încuviințarea executării silite sub toate formele a debitorului C..

În urma interogării aplicației DEPABD rezultă că debitorul are reședința în mun. București, valabilă în perioada 21.03.2023 – 20.03.2024.

Având în vedere că domiciliul efectiv al debitorului era, la data sesizării BEJ (02.10.2023) și este și în prezent în mun. București, Calea x, bl. Corp A,B, competența soluționării sesizării de față cu privire la acest debitor îi revine Judecătoriei Sectorului 3 București.

Prin sentința civilă nr. 11072 din 24.11.2023, Judecătoria Sectorului 3 București, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A., cu sediul în mun. București, la solicitarea creditoarei B. S.A., cu sediul în mun. Cluj Napoca, jud. Cluj, împotriva debitorului C., în favoarea Judecătoriei Lehliu-Gară; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În fundamentarea acestei sentințe, în aplicarea art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 651 alin. (1) din același cod s-au reținut, în esență, următoarele:

Obiectul sesizării instanței îl constituie încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în Contract de credit nr. x/23.11.2022.

Prin cererea înregistrată pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc A. la data de 02.10.2023, creditoarea B. S.A. a solicitat executarea silită împotriva debitorului C. în temeiul titlului executoriu constând în Contract de credit nr. x/23.11.2022.

Prin încheierea din data de 02.10.2023 emisă de BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. s-a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general al BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. și deschiderea dosarului de executare silită nr. x/2023 împotriva debitorului C..

În cauza dedusă judecății, domiciliul debitorului C., se află în Fundulea, B-dul. 22 decembrie, nr. 85, jud. Călărași, conform verificărilor DEPABD atașate la dosarul cauzei, context în care, față de dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Lehliu-Gară, în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului principal.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Lehliu-Gară competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că obiectul sesizării instanței îl constituie încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în Contract de credit nr. x/23.11.2022.

Conform art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanța de executare.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Dispoziția legală citată instituie o competență prioritară a judecătoriei în în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, sediul sau domiciliul debitorului.

Se observă că textul de lege nu reglementează competența teritorială în raport de reședința debitorului, astfel că interpretarea dată de Judecătoria Lehliu Gară (în sensul realizării unei asocieri între cele două noțiuni distincte, "domiciliu", respectiv "reședință") adaugă la lege.

Legiuitorul realizează o distincție clară între cele două noțiuni juridice, acestea neputând fi "asociate" sau înlocuite una cu alta, cu încălcarea unui text de lege clar și neechivoc, prin care competența teritorială de soluționare a unei cereri de încuviințare a executării silite este atribuită instanței de executare în a cărei rază teritorială are domiciliul debitorul.

Trebuie menționat că "domiciliul" este locuința principală (art. 87 C. civ.), iar "reședința" este locuința secundară (art. 88 C. civ.), precum și că opțiunea legiuitorului pentru stabilirea competenței teritoriale la locul unde debitorul și-a declarat locuința principală, respectiv domiciliul, reiese în mod clar din dispozițiile art. 651 C. proc. civ.

Potrivit art. 90 C. civ., reședința va fi considerată domiciliu doar atunci când acesta nu este cunoscut – situație care nu se regăsește în cauza de față, în care ambele instanțe în conflict au reținut că domiciliul debitorului C. este cunoscut și acesta se afla, la data sesizării organului de executare, în Fundulea, B-dul. 22 decembrie, nr. 85, jud. Călărași.

Așa fiind, cum la 02.10.2023, data sesizării organului de executare, debitorul C. avea domiciliul, potrivit evidențelor D.E.P.A.B.D., în circumscripția Judecătoriei Lehliu-Gară, aceasta devine instanță de executare competentă pentru soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lehliu-Gară.