ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 764/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/2023, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., pentru creditorul B. S.A., în contradictoriu cu debitorul C., a solicitat instanței încuviințarea executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6572 din 04 iulie 2023, pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 10681/2023 din 27 noiembrie 2023, Judecătoria Buftea, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, din conținutul titlului executoriu și din încheierea de deschidere a dosarului de executare, rezultă că debitor este C., al cărui sediu nu se află pe teritoriul României, și nu C., cum se tinde a se afirma prin cererea de încuviințare, prin indicarea sediului din România a sucursalei acestei societăți.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Constanța, ca instanță în circumscripția căreia se află sediul creditorului.

2.2. Prin încheierea nr. 15257/2023 din 19 decembrie 2023, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis exceptia necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea; în temeiul art. 133 alin. (2) C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în speță, din conținutul titlului executoriu reiese că entitatea juridică care a căzut în pretenții este Sucursala Otopeni a debitoarei C., sens în care în dispozitivul hotărârii a fost indicat atât sediul sucursalei din România (localitatea Otopeni, Calea x, Aeroportul Internațional Henri Coandă Terminal Plecări I, cât și codul unic de înregistrare x atribuit de Oficiul Registrului Comerțului.

Prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, nr. 6/2023 din 15 mai 2023, s-a reținut că, în ipoteza în care persoana juridică își organizează dezmembrăminte fără personalitate juridică, cum ar fi sucursale, reprezentanțe teritoriale, puncte de lucru sau alte asemenea entități fără personalitate juridică, pentru care sunt asigurate sedii secundare și ori de câte ori în titlul executoriu se regăsesc astfel de structuri ale persoanei juridice, în mod singular ori alături de persoana juridică de bază, ca titulari ai obligațiilor ce se cer aduse la îndeplinire pe cale silită, trebuie admis că, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare poate fi și judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul dezmembrământului fără personalitate juridică. Aceasta întrucât, în considerarea prevederilor art. 227 alin. (2) din C. civ., sediile sucursalelor, reprezentanțelor teritoriale ori punctelor de lucru sunt sedii (secundare) ale persoanei juridice înseși, ce corespund noțiunii de "sediu al debitorului", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. pentru asigurarea exclusivității teritoriale a instanței de executare.

De asemenea, în cererea de executare silită adresată organului de executare, creditoarea B. S.A. a indicat sediul sucursalei din România a C..

Prin urmare, având în vedere că, atât în titlul executoriu cât și în cererea de încuviințare a executării silite este indicat sediul sucursalei Otopeni a C., din Otopeni, jud. Ilfov, inclusiv codul unic de identificare atribuit de Oficiul Registrului Comerțului, în temeiul art. 666 alin. (1), art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., raportat la Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii nr. 6/2023 din 15 mai 2023, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Buftea.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe, Judecătoria Buftea și Judecătoria Constanța, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Cu privire la situația de fapt, se constată că, pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A. se află dosarul nr. x/2023, format ca urmare a cererii de executare silită depusă de creditoarea B. S.A. la 16 noiembrie 2023, privind pe debitoarea C., în baza titlului executoriu, constând în sentința civilă nr. 6572/2023 din 04 iulie 2023, pronunțată de Judecătoria Buftea, secția civilă în dosar nr. x/2023.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buftea la 16 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, executorul judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6572/2023 din 04 iulie 2023, pronunțată de Judecătoria Buftea, secția civilă, în dosar nr. x/2023, pentru suma de 400 euro și 1.359,00 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare începând cu data de 28 februarie 2023 și până la achitarea integrală a debitului.

Înalta Curte reține că determinarea instanței competente să soluționeze încuviințarea de executare se face prin raportare la dispozițiile art. 666 și art. 651 din C. proc. civ., care stabilesc că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. La alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. se stabilește că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Dispozițiile legale anterior menționate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curți de Casației și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 6/2023 din 15 mai 2023, a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reținut că "(80) explicitând criteriul de determinare a competenței teritoriale (în vederea executării silite individuale care își păstrează caracterul unipatrimonial) prin recurgerea la o interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. (...) prin corelarea lor cu cele ale art. 227 alin. (2) din C. civ. – care definesc noțiunea de sediu atât cu referire la sediul principal al persoanei juridice, cât și cu referire la sediile secundare ale acesteia, ce corespund sediilor sucursalelor, reprezentanțelor, punctelor de lucru sau altor structuri ale acesteia – în sensul că sediul debitorului poate fi și cel al dezmembrământului fără personalitate juridică al persoanei juridice ce are calitatea de debitor în raportul de drept execuțional, nu se schimbă regimul de competență teritorială exclusivă a instanței de executare, iar o atare aplicare a legii nu poate fi decât una judicioasă și benefică părților din punctul de vedere al celerității și costurilor procedurii. (81) Astfel fiind, este corectă soluția din cea dintâi orientare jurisprudențială, dar a cărei justificare trebuie amendată, în limitele și cu argumentele prezentate anterior. Sub alte aspecte, s-a reținut pertinent în această orientare jurisprudențială că, stabilind competența teritorială a instanței de executare la sediul debitorului, norma art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. nu distinge referitor la personalitatea juridică a acestuia, ci se raportează doar la atributul de identificare dat de sediu. Într-adevăr, norma atributivă de competență, sub aspect teritorial, nu acționează în funcție de elemente relative la personalitatea juridică, patrimoniul propriu ori capacitatea de folosință a debitorului din raportul juridic obligațional. În plus, existența personalității juridice nu este o condiție ce trebuie îndeplinită spre a fi parte într-o procedură, câtă vreme, potrivit art. 56 alin. (2) din C. proc. civ., o entitate poate sta în judecată dacă este constituită potrivit legii. (82) Cum legea nu distinge sub aspectul sediului principal ori al celui secundar al persoanei juridice de drept privat, nu există niciun impediment de a considera că, în situația în care titlul executoriu privește (și) un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ."

În cauză, se constată că cererea de executarea silită a fost formulată împotriva C., cu sediul în localitatea Otopeni, Aeroportul Internațional Henri Coandă Terminal Plecări I, jud. Ilfov, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6572/2023 din 04 iulie 2023, pronunțată de Judecătoria Buftea, secția civilă în dosar nr. x/2023, prin care a fost admisă cererea formulată de reclamanta B. S.A., în contradictoriu cu pârâta C., cu sediul în localitatea Otopeni, Aeroportul Internațional Henri Coandă Terminal Plecări I, jud. Ilfov.

Prin decizia pronunțată în interesul legii indicată mai sus s-a reținut că, "(74) în cazul în care persoana juridică își organizează dezmembrăminte fără personalitate juridică, cum ar fi sucursale, reprezentanțe teritoriale, puncte de lucru sau alte asemenea entități fără personalitate juridică, pentru care sunt asigurate sedii secundare și ori de câte ori în titlul executoriu se regăsesc astfel de structuri ale persoanei juridice, în mod singular ori alături de persoana juridică de bază, ca titulari ai obligațiilor ce se cer aduse la îndeplinire pe cale silită, trebuie admis că, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare poate fi și judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul dezmembrământului fără personalitate juridică. Aceasta întrucât, în considerarea prevederilor art. 227 alin. (2) din C. civ., sediile sucursalelor, reprezentanțelor teritoriale ori punctelor de lucru sunt sedii (secundare) ale persoanei juridice înseși, ce corespund noțiunii de "sediu al debitorului", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. pentru asigurarea exclusivității teritoriale a instanței de executare".

Potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea problemelor de drept judecate de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Față de considerentele anterior expuse, având în vedere că, atât prin titlul executoriu cât și prin cererea de încuviințare a executării silite este indicat sediul sucursalei Otopeni a C., din Otopeni, județul Ilfov și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, sectia civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2024.