ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 494/2024

HOTĂRÂRE

05.03.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 494/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 5 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. de dosar x/2023, executorul judecătoresc A. a solicitat la cererea creditoarei B. S.A., încuviințarea executării silite împotriva debitoarei C..

Prin încheierea nr. 11667 din 19.12.2023, Judecătoria Buftea, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a dispus declinarea judecății cauzei având ca obiect încuviințare executare silită, la solicitarea petentului biroul Executorului Judecătoresc A. privind pe creditorul B. S.A., cu sediul în jud. Constanța, și pe debitorul C. Sucursala Otopeni, cu sediul în Otopeni, Aeroportul Henri Coandă Terminal Plecări I, birourile 1-7, județul Ilfov, în favoarea Judecătoriei Constanța.

În fundamentarea acestei sentințe s-au reținut următoarele considerente:

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător.

Prin Decizia RIL nr. 6/2023, ÎCCJ a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ".

Instanța a reținut că titlul executoriu de care se prevalează creditoarea a fost pronunțat în contradictoriu cu debitoarea C. Sucursala Otopeni. Or, sediul acesteia nu se află în România, ci în Ungaria, la adresa din România figurând doar C. Sucursala Otopeni. Or, aceasta din urmă, în calitatea de dezmembrământ fără personalitate juridică, nu are calitatea de debitor în cauză, pentru a putea atrage competența instanței de la sediul său, potrivit art. 665

alin. (1) teza I C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia RIL nr. 6/2023.

Prin urmare, devin incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., instanța de executare urmând a fi determinată în raport de sediul creditoarei, care se află în mun. Constanța.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța.

Prin încheierea nr. 735 din 18.01.2024, Judecătoria Constanța, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare executare silită formulată de BEJ A. la cererea creditoarei B. S.A. cu sediul în jud. Constanța, și împotriva debitoarei C. cu sucursală în Otopeni cu sediul în Otopeni, Aeroportul Henri Coandă Terminal Plecări I, birourile 1-7, județul Ilfov, în favoarea Judecătoriei Buftea.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență; a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

În fundamentarea acestei sentințe, în aplicarea dispozițiilor art. 666 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., art. 651 alin. (1) din același cod, văzând Decizia nr. 6/2023 din 15 mai 2023 a Înaltei Curți de Casației și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-au reținut, în esență, următoarele:

În cauza pendinte, creditoarea B. S.A., s-a adresat executorului judecătoresc A. pentru ca acesta să solicite încuviințarea executării silite a debitoarei C., C.U.I. x, cu sediul în localitatea Otopeni, Calea x, Aeroportul Internațional Henri Coandă Terminal Plecări I, birourile 1-7, jud. Ilfov, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8271/26.09.2023 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2023.

Conform art. 43 alin. (1) din Legea societăților nr. 31/1990 "Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa."

În cazul dezmembrămintelor fără personalitate juridică, prin Decizia nr. 6/2023 din 15 mai 2023 a Înaltei Curți de Casației și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ".

După redarea considerentelor reținute în paragrafele 74 și 80-82 ale acestei decizii, instanța a conchis, lecturând titlul executoriu, că entitatea juridică care a căzut în pretenții este Sucursala Otopeni a debitoarei C., sens în care în dispozitivul hotărârii a fost indicat atât sediul sucursalei din România (localitatea Otopeni, Calea x, Aeroportul Internațional Henri Coandă Terminal Plecări I, birourile 1-7, jud. Ilfov), cât și codul unic de înregistrare x atribuit de Oficiul Registrului Comerțului.

De asemenea, în cererea de executare silită adresată organului de executare, creditoarea B. S.A. a indicat sediul sucursalei din România a C..

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Buftea competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cu privire la situația de fapt, se constată că, B. S.A., în calitate de creditoare, s-a adresat executorului judecătoresc A. pentru ca acesta să solicite încuviințarea executării silite a debitoarei C., indicându-se atât sediul sucursalei în Otopeni, Calea x, Aeroportul Internațional Henri Coandă Terminal Plecări I, birourile 1-7, jud. Ilfov, cât și codul unic de înregistrare x atribuit de Oficiul Registrului Comerțului, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8271/26.09.2023 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2023.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. de dosar x/2023, executorul judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8271/26.09.2023 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2023.

Înalta Curte reține că determinarea instanței competente să soluționeze încuviințarea de executare se face prin raportare la dispozițiile art. 666 și art. 651 din C. proc. civ., care stabilesc că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. La alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. se stabilește că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Dispozițiile legale anterior menționate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curți de Casației și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 6/2023 din 15 mai 2023, a stabilit că, "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reținut că "(80) explicitând criteriul de determinare a competenței teritoriale (în vederea executării silite individuale care își păstrează caracterul unipatrimonial) prin recurgerea la o interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. (...) prin corelarea lor cu cele ale art. 227 alin. (2) din C. civ. – care definesc noțiunea de sediu atât cu referire la sediul principal al persoanei juridice, cât și cu referire la sediile secundare ale acesteia, ce corespund sediilor sucursalelor, reprezentanțelor, punctelor de lucru sau altor structuri ale acesteia – în sensul că sediul debitorului poate fi și cel al dezmembrământului fără personalitate juridică al persoanei juridice ce are calitatea de debitor în raportul de drept execuțional, nu se schimbă regimul de competență teritorială exclusivă a instanței de executare, iar o atare aplicare a legii nu poate fi decât una judicioasă și benefică părților din punctul de vedere al celerității și costurilor procedurii. (81) Astfel fiind, este corectă soluția din cea dintâi orientare jurisprudențială, dar a cărei justificare trebuie amendată, în limitele și cu argumentele prezentate anterior. Sub alte aspecte, s-a reținut pertinent în această orientare jurisprudențială că, stabilind competența teritorială a instanței de executare la sediul debitorului, norma art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. nu distinge referitor la personalitatea juridică a acestuia, ci se raportează doar la atributul de identificare dat de sediu. Într-adevăr, norma atributivă de competență, sub aspect teritorial, nu acționează în funcție de elemente relative la personalitatea juridică, patrimoniul propriu ori capacitatea de folosință a debitorului din raportul juridic obligațional. În plus, existența personalității juridice nu este o condiție ce trebuie îndeplinită spre a fi parte într-o procedură, câtă vreme, potrivit art. 56 alin. (2) din C. proc. civ., o entitate poate sta în judecată dacă este constituită potrivit legii. (82) Cum legea nu distinge sub aspectul sediului principal ori al celui secundar al persoanei juridice de drept privat, nu există niciun impediment de a considera că, în situația în care titlul executoriu privește (și) un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ."

În cauză, se constată că cererea de executarea silită a fost formulată împotriva C. indicându-se sediul sucursalei Otopeni a C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8271/26.09.2023 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2023, prin care a fost admisă cererea de valoare redusă formulată de reclamanta B. S.A. în contradictoriu cu pârâta C., având C.U.I. x și sediul în Otopeni, Calea x, Aeroportul International Henri Coandă Terminal județul Ilfov.

Prin decizia pronunțată în interesul legii indicată mai sus s-a reținut că, "(74) în cazul în care persoana juridică își organizează dezmembrăminte fără personalitate juridică, cum ar fi sucursale, reprezentanțe teritoriale, puncte de lucru sau alte asemenea entități fără personalitate juridică, pentru care sunt asigurate sedii secundare și ori de câte ori în titlul executoriu se regăsesc astfel de structuri ale persoanei juridice, în mod singular ori alături de persoana juridică de bază, ca titulari ai obligațiilor ce se cer aduse la îndeplinire pe cale silită, trebuie admis că, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare poate fi și judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul dezmembrământului fără personalitate juridică. Aceasta întrucât, în considerarea prevederilor art. 227 alin. (2) din C. civ., sediile sucursalelor, reprezentanțelor teritoriale ori punctelor de lucru sunt sedii (secundare) ale persoanei juridice înseși, ce corespund noțiunii de "sediu al debitorului", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. pentru asigurarea exclusivității teritoriale a instanței de executare".

Potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea problemelor de drept judecate de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Față de considerentele anterior expuse, având în vedere că, atât prin titlul executoriu cât și prin cererea de încuviințare a executării silite este indicat sediul sucursalei Otopeni a C., din Otopeni, jud. Ilfov, precum și codul unic de înregistrare x atribuit de Oficiul Registrului Comerțului și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.