ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 489/2026

Ședința publică din data de 5 martie 2026

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, la data de 27 august 2025, sub nr. x/2025, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite, prin toate modalitățile de executare, pentru creditoarea B. S.A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x 3BA nr. x emis la data de 13 decembrie 2023 de către C. S.R.L., avalizat de D., scadent la data de 24 iulie 2025.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 666 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 11371 din 22 octombrie 2025, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii formulate de către petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditoarea B. S.A. și pe debitorul D., în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că organul de executare a fost sesizat, conform dispozițiilor art. 622 alin. (2) și ale art. 664 din C. proc. civ., prin cererea creditoarei, formulată la data de 28 august 2025, dată la care domiciliul debitorului D. era în Municipiul București, str. x.

Localitatea de domiciliu a debitorului se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sector 3 București, conform H.G. nr. 1217/2023 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea.

În considerarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., Judecătoria Constanța a apreciat că nu este competentă teritorial pentru a soluționa cererea de încuviințare a executării silite privind pe creditoarea B. S.A. și pe debitorul D., domiciliul debitorului nefiind situat, la data cererii de executare silită, în circumscripția teritorială a acestei instanțe.

În consecință, Judecătoria Constanța, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

Prin sentința civilă nr. 13237 din 10 decembrie 2025, Judecătoria Sector 3 București, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditoarea B. S.A. și pe debitorii C. S.R.L. și D., în favoarea Judecătoriei Constanța. A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sector 3 București și Judecătoria Constanța și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. A dispus suspendarea, din oficiu, a judecății cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că se solicită încuviințarea executării silite a unui titlu executoriu reprezentat de un bilet la ordin, emis de persoana juridică C. S.R.L., care are sediul social în Constanța, str. x, jud. Constanța, bilet avalizat de persoana fizică D., care are domiciliul în București, str. x nr. 24-26.

În considerarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., sunt aplicabile, în procedura executării silite, în mod corespunzător, și dispozițiile art. 112 alin. (1) din același act normativ, potrivit cu care "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

De asemenea, instanța a reținut că, în cauză, există un debitor principal, persoană juridică, cu sediul în circumscripția Judecătoriei Constanța, și un debitor accesoriu, respectiv persoana fizică, cu domiciliul în circumscripția Judecătoriei Sector 3 București.

În condițiile în care dispozițiile art. 112 din C. proc. civ. instituie o cauză de preferință a introducerii cererii la instanța competentă pentru debitorul principal, față de instanța care ar fi competentă pentru debitorul accesoriu, se poate reține faptul că, în mod corect, competența ar trebui determinată în funcție de debitorul principal din această cauză, respectiv persoana juridică C. S.R.L., care are sediul în județul Constanța.

În consecință, Judecătoria Sector 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Constanța îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul cauzei, în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competență, îl constituie cererea de încuviințare a executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Biletul la ordin seria x, nr. x, emis la data de 13 decembrie 2023 de C. S.R.L. și avalizat de D..

Judecătoria Constanța și Judecătoria Sector 3 București și-au declinat, reciproc, competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale instanțelor în conflict cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a judeca pricina.

Înalta Curte reține că, în materia executării silite, stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cererile de încuviințare a executării silite se face în raport cu dispozițiile art. 651 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cu care "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (…) (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Norma juridică menționată impune ca stabilirea competenței să se raporteze la sediul sau domiciliul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condițiilor impuse de legiuitor.

În speță, creditoarea B. S.A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva persoanei juridice C. S.R.L., cu sediul în Constanța str. x, jud. Constanța, emitentă a biletului la ordin, și a persoanei fizice D., care a avalizat instrumentul financiar de plată.

Înalta Curte constată că a fost formulată o cerere unică de încuviințare a executării silite împotriva societății debitoare emitente și a avalistului, obligați prin același titlu executoriu, creditorul tinzând să obțină realizarea creanței sale în cadrul unei singure proceduri execuționale. Constituirea unui singur dosar de executare este o opțiune a creditorului, care poate stabili cadrul procesual execuțional, drept componentă a principiului disponibilității, prin raportare la limitele stabilite prin titlul executoriu, potrivit dispozițiilor art. 648 alin. (1) din C. proc. civ. care reglementează posibilitatea creditorului de a urmări, în condițiile legii, în limita creanței și accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat,;i "bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 106 raportat la cele ale art. 33 și art. 35 din Legea nr. 58/1934 (asupra cambiei și biletului la ordin), avalistul intervine pentru a întări încrederea în titlul emis și se obligă solidar cu ceilalți semnatari la plata sumei de bani, obligația sa fiind valabilă chiar dacă obligația pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă.

Conform art. 106 coroborat cu art. 35 alin. (1) din același act normativ, avalistul este ținut în același mod ca persoana pentru care a garantat. Dacă avalul a fost dat pentru tras, avalistul este obligat direct, la fel ca și trasul, iar împotriva lui posesorul va exercita acțiunea cambială directă/executarea cambială.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 106 raportat la art. 52 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 58/1934 (asupra cambiei și biletului la ordin), "Trăgătorul, acceptantul, girantul și avalistul cambiei sunt ținuți solidar față de posesor", posesorul având "drept de urmărire împotriva tuturor acestor persoane individual sau colectiv, fără a fi ținut să observe ordinea în care s-au obligat".

În considerarea acestor norme legale, avalistul este ținut în același mod ca și persoana pentru care a garantat, avalul fiind o garanție autonomă prin care avalistul se obligă solidar cu emitentul la plată, deținătorul biletului la ordin având dreptul de a urmări emitentul și avalistul, fie individual, fie împreună.

Prin urmare, întrucât ambii pârâți răspund în aceleași condiții, posesorul titlului se poate îndrepta împotriva debitorului principal ori a avalistului, deopotrivă, fără a fi ținut să observe ordinea în care s-au obligat. În materia executării silite, în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, este aplicabil art. 112 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul coparticipării procesuale pasive.

De asemenea, sunt incidente și prevederile art. 116 din același act normativ prin care se statuează că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

Interpretarea istorico-teleologică a textelor legale menționate trebuie să pornească de la finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea respectivelor norme. Rațiunea legiuitorului, care a stabilit astfel o competență alternativă în privința cererii de chemare în judecată, se menține și cu privire la cererea de încuviințare a executării silite.

În cauza dedusă judecății, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Constanța, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de dispozițiile art. 666 din C. proc. civ., s-a optat pentru instanța de la sediul debitoarei C. S.R.L., aceasta fiind competentă, în considerarea dispozițiilor art. 651 din același act normativ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.