ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1420/2025

HOTĂRÂRE

16.09.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1420/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub nr. x/2025 la data de 17.04.2025, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/01.08.2007, urmare a cererii de executare silită formulate de creditoarea B. împotriva debitorului C.. Astfel, petentul a arătat că solicită încuviințarea executării silite, care se va realiza prin poprire, debitorul fiind angajat al societății D. S.A..

II. Hotărârea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea:

Prin încheierea nr. 2986/29.04.2025, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, reținând că la data de 17.04.2025 - data începerii executării silite la inițiativa creditoarei B. - domiciliul debitorului C. era situat în București, str. x, astfel că în temeiul art. 651 Noul C. proc. civ., instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cerere este judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București, cu motivarea că în circumscripția acesteia, stabilită prin raportare la prevederile H.G. nr. 337/1993, se afla domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 București:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București a pronunțat sentința civilă nr. 5853/12.06.2025 prin care a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a reținut că, în raport de data înregistrării cererii de executare silită la executor, respectiv anul 2012, executarea silită a fost pornită anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., astfel că în raport de conținutul art. 24 din Noul C. proc. civ. - potrivit cu care, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare - rezultă că pentru stabilirea instanței competente teritorial trebuie avute în vedere dispozițiile C. proc. civ. din 1865, respectiv art. 331 și urm. din acest act normativ.

Drept urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar potrivit art. 153 pct. 3 C. proc. civ. din 1865, competența teritorială exclusivă este una de ordine publică.

Întrucât executarea silită urmează a se realiza în modalitatea popririi veniturilor debitorului obținute de la un terț poprit cu sediul în raza localității Râmnicu Vâlcea, instanța a apreciat că Judecătoria Râmnicu Vâlcea este instanța de executare competentă să soluționeze încuviințarea executării silite.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 24 din Noul C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 622 alin. (2) din Noul C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.

Din datele cauzei rezultă că, la cererea creditorul inițial E. S.A. s-a început executarea silită pe baza cererii acestuia înregistrată sub nr. x/25.06.2012 la BEJ A.. Ulterior, prin contractul de cesiune de creanță din data de 07.12.2017, societatea B. a devenit noul creditor al debitorului C. prin preluarea inclusiv a dreptului creditorului inițial aferent dosarului de executare nr. 3062MI/2012, dosar în care noul creditor a solicitat în anul 2025 continuarea executării silite în toate modalitățile de executare împotriva debitorului C., în vederea recuperării debitului rezultat în baza contractului de credit nr. x/01.08.2007.

Astfel, în raport de momentul declanșării procedurii executării silite, respectiv 25 iunie 2012 (când cererea de executare silită a fost înregistrată la Biroul executorului judecătoresc, în dosarul de executare nr. 3062MI/2012), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. din 1865, aceasta fiind legea în vigoare la data formulării cererii de încuviințare a executări silite, după cum statuează norma conflictuală din art. 24 C. proc. civ. mai sus evocată.

Devin astfel incidente dispozițiilor art. 373

C. proc. civ. de la 1865, potrivit cu care instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este instanța de executare, aceasta fiind, potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Prin urmare, în procedura executării silite locul executării (criteriu stabilit de lege pentru determinarea instanței de executare) este acela unde se află bunurile supuse urmăririi, iar în cazul executării silite prin poprire, locul executării este dat de sediul terțului poprit.

Având în vedere că în speță executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 3062MI/2012 urmează să se dispună prin poprire asupra veniturilor debitorului C. de la locul său de muncă, acesta fiind angajat al societății D. S.A. cu sediul în Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea, care are calitatea de terț poprit, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite revine instanței de la sediul acestuia.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, instanță în a cărei circumscripție se află sediul terțului poprit.