ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 246/2024

Ședința publică din data de 7 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 10649 din 24 noiembrie 2023, pronunțată de Judecătoria Buftea – secția Civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu și, pe cale de consecință, a fost declinată competența de soluționare a cererii de încuviințare executare silită în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 651 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

A mai arătat instanța că, în raport de alin. (3) al aceluiași articol, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În cauză de față, după cum rezultă din titlul executoriu, calitatea de debitor o are A. (al cărui sediu nu se află pe teritoriul României), și nu A. SUCURSALA OTOPENI, cum se afirmă prin cererea de executare silită.

Astfel, întrucât debitorul din prezenta cauză -A.- nu are sediul în România, devine competentă instanța în a cărei circumscripție se află sediul creditorului.

Prin încheierea nr. 15169 din 18 decembrie 2023, pronunțată de Judecătoria Constanța – secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu; a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1), coroborat cu art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., și care prevede că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Competența stabilită prin art. 651 din C. proc. civ. este de ordine publică, în condițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ.

A reținut instanța că, în cauza pendinte, creditoarea B. S.A., s-a adresat executorului judecătoresc C. pentru ca acesta să solicite încuviințarea executării silite a debitoarei A., cu sediul în localitatea Otopeni, jud. Ilfov, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7940/19.09.2023, pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2023.

A mai arătat instanța că, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea societăților nr. 31/1990 "Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa".

Înstanța a avut în vedere și că, în cazul dezmembrămintelor fără personalitate juridică, prin decizia nr. 6/2023 din 15 mai 2023 a Înaltei Curți de Casației și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ".

Instanța a reținut și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, pct. (80), (81), (82), precum și că, în cauză, cererea de executare silită adresată organului de executare privește sediul sucursalei din România a A..

Instanța a mai notat și că, prin decizia instanței supreme, s-a reținut și faptul că, "(74) În cazul în care persoana juridică își organizează dezmembrăminte fără personalitate juridică, cum ar fi sucursale, reprezentanțe teritoriale, puncte de lucru sau alte asemenea entități fără personalitate juridică, pentru care sunt asigurate sedii secundare și ori de câte ori în titlul executoriu se regăsesc astfel de structuri ale persoanei juridice, în mod singular ori alături de persoana juridică de bază, ca titulari ai obligațiilor ce se cer aduse la îndeplinire pe cale silită, trebuie admis că, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare poate fi și judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul dezmembrământului fără personalitate juridică. Aceasta întrucât, în considerarea prevederilor art. 227 alin. (2) din C. civ., sediile sucursalelor, reprezentanțelor teritoriale ori punctelor de lucru sunt sedii (secundare) ale persoanei juridice înseși, ce corespund noțiunii de "sediu al debitorului", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. pentru asigurarea exclusivității teritoriale a instanței de executare".

Față de considerentele anterior expuse, având în vedere că atât în titlul executoriu, cât și în cererea de încuviințare a executării silite, este indicat sediul sucursalei Otopeni a A., din Otopeni, jud. Ilfov, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., coroborat cu art. 666 alin. (1), art. 651 alin. (1) teza I și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., raportat la decizia RIL nr. 6/2023 din 15 mai 2023, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Constanța – secția Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 20 noiembrie 2023 sub numărul x/2023, formulată de petentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC C., s-a solicitat, la cererea creditorului B. S.A., încuviințarea executării silite a debitorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7940 din 19 septembrie 2023, pronunțată de Judecătoria Buftea – secția Civilă în dosarul nr. x/2023, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2023.

Determinarea instanței de executare în soluționarea prezentei cereri se face prin raportare la dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prin care se stabilește că "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător".

Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, astfel cum dispune art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În cauză, se constată că s-a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentant de sentința civilă nr. 7940 din 19 septembrie 2023, pronunțată de Judecătoria Buftea – secția Civilă în dosarul nr. x/2023, prin care a fost admisă cererea formulată de către reclamanta B. S.A., în contradictoriu cu pârâta A., prin mandatar A. - Sucursala București; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei în cuantum de 250 euro, echivalentul în RON la data plății, reprezentând compensație anulare zbor și a dobânzii legale calculate asupra debitului, începând cu data de 16.03.2023 până la achitarea integrală a compensației, precum și a sumei de 1.150 RON, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.

Înalta Curte reține că, astfel cum rezultă din titlul executoriu, calitatea de debitor o are A. (al cărui sediu nu se află pe teritoriul României), și nu A. SUCURSALA OTOPENI, care a deținut calitatea de mandatar.

Or, astfel cum a dispus Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursului în interesul legii prin decizia nr. 6/2023 din 15 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 597 din 30 iunie 2023, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ."

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a arătat că: "74. Astfel, în cazul în care persoana juridică își organizează dezmembrăminte fără personalitate juridică, cum ar fi sucursale, reprezentanțe teritoriale, puncte de lucru sau alte asemenea entități fără personalitate juridică, pentru care sunt asigurate sedii secundare și ori de câte ori în titlul executoriu se regăsesc astfel de structuri ale persoanei juridice, în mod singular ori alături de persoana juridică de bază, ca titulari ai obligațiilor ce se cer aduse la îndeplinire pe cale silită, trebuie admis că, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare poate fi și judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul dezmembrământului fără personalitate juridică. Aceasta întrucât, în considerarea prevederilor art. 227 alin. (2) din C. civ., sediile sucursalelor, reprezentanțelor teritoriale ori punctelor de lucru sunt sedii (secundare) ale persoanei juridice înseși, ce corespund noțiunii de "sediu al debitorului", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. pentru asigurarea exclusivității teritoriale a instanței de executare.

Însă, în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7940 din 19 septembrie 2023, pronunțată de Judecătoria Buftea – secția Civilă în dosarul nr. x/2023 nu se regăsește A. SUCURSALA OTOPENI, în mod singular ori alături de persoana juridică de bază, ca titulară a obligațiilor ce se cer aduse la îndeplinire pe cale silită, această sucursală având calitatea de mandatar.

Înalta Curte reține că, în speță, în raport de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., întrucât sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul creditorului, respectiv Judecătoria Constanța.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Constanța – secția Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța – secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 februarie 2024.