ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 470/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 23.05.2022 sub nr. x/2022, petentul B.E.J. A., pentru creditoarea B., a solicitat, în contradictoriu cu terții popriți Ministerul de Finanțe, C. S.A și cu debitorul D., validarea popririi înființate în dosarului execuțional nr. x/2022 al B.E.J. A..

Prin sentința civilă nr. 280 din 23 martie 2023, Judecătoria Fetești a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Constanța.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului și ale art. 790 din același act normativ, conform cărora dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi.

A apreciat că, în cazul executărilor silite în curs, competența organului de executare și, implicit și mediat, competența instanței de executare, este dată de domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare silită, astfel încât, în speță, competența instanței de executare, prevăzută de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., legal dobândită la data sesizării cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa, precum cererea de validare a popririi ce face obiectul prezentei cauze.

Ca situație de fapt a reținut că domiciliul debitorului era, la data sesizării organului de executare, în localitatea Eforie Nord, oraș Eforie, jud. Constanța, iar competența de soluționare a cererii de validare a popririi revine judecătoriei Constanța.

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanța a pronunțat sentința civilă nr. 10283 din 8 noiembrie 2023, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Fetești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 789 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o normă de competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., precum și ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2006, vizând competența instanței de executare.

A mai reținut că cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 21 aprilie 2022, pronunțată de Judecătoria Fetești, astfel încât competența de soluționare a cauzei având ca obiect validare poprire revine acestei instanțe care a încuviințat executarea silită, potrivit principiului unicității instanței de executare.

A invocat decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și a reținut că, în ceea ce privește competența de soluționare a cererii de validare a popririi, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite.

Suplimentar, față de dispozițiile art. 131 alin. (1) și (2) C. proc. civ., instanța a mai reținut că, fiind vorba de o necompetență de ordine publică, Judecătoria Fetești a înțeles să invoce excepția necompetenței din oficiu, deși la termenul din 31 ianuarie 2023 nu se mai afla la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața instanței și pot pune concluzii, și, totodată, nici nu mai putea reveni asupra încheierii interlocutorii de stabilire a competenței din 13 decembrie 2022.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul rolul Judecătoriei Fetești la data de 23.05.2022 sub nr. x/2022, petentul B.E.J. A., pentru creditoarea B., a solicitat, în contradictoriu cu terții popriți Ministerul de Finanțe, C. S.A și cu debitorul D., validarea popririi înființate în dosarului execuțional nr. x/2022 al B.E.J. A..

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Fetești și Judecătoria Constanța și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima dintre instanțe stabilind instanța de executare în raport de domiciliul debitorului, conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., iar cea de a doua instanță aplicând Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Sub un prim aspect, se constată că la termenul din 13 decembrie 2022, Judecătoria Fetești, verificându-și competența, în temeiul art. 131 C. proc. civ., și-a constatat propria competență generală, materială și teritorială în soluționarea cauzei, reținând-o în pronunțare, pentru ca, ulterior, la data de 31 ianuarie 2023, să repună cauza pe rol pentru a se discuta, între altele, excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Normele de competență reglementate de art. 651 C. proc. civ. sunt de ordine publică, iar, potrivit art. 130 alin. (2) din același act normativ, necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Prin urmare, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., instanța declarându-se competentă să soluționeze cauza, competența rămâne dobândită instanței, fără a se mai putea dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe, fiind aplicabile, pentru identitate de rațiune, considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție –Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Astfel, Judecătoria Fetești, odată ce s-a declarat competentă in limine litis, nu mai putea reveni după intrarea în dezbateri, asupra competenței sale teritoriale și să se desesizeze de soluționarea pricinii.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea din 21 aprilie 2022, pronunțată de Judecătoria Fetești, în dosarul nr. x/2022, a fost încuviințată executarea silită la cererea creditoarei B., în contradictoriu cu debitorul D..

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Fetești, competența de soluționare a cererii de validare a popririi revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 790 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Fetești, instanță care a încuviințat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Fetești, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.