ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1780/2025

Ședința publică din data de 16 octombrie 2025

după deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. x/2023, la 24 februarie 2023, petentul A. a solicitat pentru creditoarea B., în contradictoriu cu debitorul C. și terțul poprit D. S.A, validarea popririi înființată prin adresa din data de 17.01.2023 emisă în dosarul de executare nr. 70/2022.

2.1. Prin sentința nr. 10891/2023 din 22 noiembrie 2023, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, având ca obiect "validare poprire", formulată de petentul A., pentru creditoarea B., în favoarea Judecătoriei Fetești.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 650 alin. (3) și art. 790 C. proc. civ., precum și aplicabilitatea Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Reținând că Judecătoria Fetești este instanța care a încuviințat executarea silită, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acesteia.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 720 din 16 octombrie 2023, Judecătoria Fetești a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 651 alin. (1) și art. 714 din C. proc. civ., apreciind că instanța în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului este instanța competentă să judece cererea. Cum, din înscrisurile de la dosar, a rezultat că domiciliul debitorului este în Năvodari, Jud. Constanța, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Constanța.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Fetești îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit, ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Constanța și Judecătoria Fetești.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea, având ca obiect "validare poprire", formulată de petentul A., pentru creditoarea B..

Înalta Curte constată că, în speță, cele două instanțe și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, făcând aplicarea acelorași dispoziții legale, art. 651 și art. 790 din C. proc. civ., însă Judecătoria Fetești reținând și incidența prevederilor art. 650 alin. (3) C. proc. civ., precum și a celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (3) din același cod, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, Judecătoria Fetești, prin încheierea pronunțată la 4 martie 2022, în dosarul nr. x/2022, a admis cererea de încuviințare a executării silite a debitorului C., formulată de BEJ A., în folosul creditoarei B..

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competență a instanței de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanței de executare, deja determinată prin efectul pronunțării hotărârii, prin care a fost încuviințată executarea silită, care a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței ce a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat.

Cu alte cuvinte, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești, ca instanță care a încuviințat executarea silită prin încheierea pronunțată la 4 martie 2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2025.