ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1900/2023

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 30 mai 2022, sub nr. x/2022, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditoarei B., a formulat o cerere de validare a popririi, în contradictoriu cu debitorul C. și terții popriți Ministerul de Finanțe și D. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie obligați terții popriți la plata creanței datorate în dosarul execuțional nr. x/2022 al BEJ E., în limita debitului exigibil datorat de către terții popriți către debitor, de la data înființării popririi la zi, inclusiv a cheltuielilor de executare stabilite în dosarul execuțional menționat, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a arătat că, la data de 10 mai 2022, a fost transmisă către terții popriți Ministerul de Finanțe și D. S.A. adresa de înființare a popririi întocmită la data de 06 mai 2022, care a rămas fără răspuns după scurgerea termenului legal, prevăzut de art. 787 alin. (1) din C. proc. civ.

În drept, petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 790 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 379 din 17 ianuarie 2023, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a dispune astfel, a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 790 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care cererea de validare a popririi este de competența instanței de executare.

Iar potrivit dispozițiilor art. 651 din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, aceasta soluționând inclusiv incidentele care apar în cursul executării silite.

În speță, la data sesizării executorului judecătoresc, debitorul C. locuia în Constanța, motiv pentru care Judecătoria Constanța este competentă să soluționeze cererea de validare a popririi.

Prin sentința civilă nr. 7850 din 5 septembrie 2023, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, în cauza având ca obiect validare poprire, formulată de BEJ A., pentru creditorul B., în contradictoriu cu debitorul C. și terții popriți Ministerul de Finanțe și D. S.A., a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cererii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Instanța a reținut că cererea de validare a proprii este de competența instanței de executare, în considerarea dispozițiilor art. 790 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Prin încheierea din 21 aprilie 2022 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. x/2022, la cererea creditoarei B., a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorului C., prin toate formele de executare silită.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, competența de soluționare a cauzei având ca obiect validare de poprire, revine tot acestei instanțe care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare, în acest sens, fiind și considerentele Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Prin urmare, Judecătoria Constanța a apreciat că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să soluționeze cererea de validare a popririi.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Sectorului 5 îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul litigiului, cu privire la care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență, vizează cererea de validare a popririi formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., pentru creditorul B., în contradictoriu cu debitorul C. și terții popriți Ministerul de Finanțe și D. S.A., pentru recuperarea creanței în sumă de 1.000 euro, rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică seria x nr. x din 19 martie 2017, plus cheltuielile de executare.

Conflictul negativ de competență dintre cele două instanțe, Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Constanța, a fost generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., care reglementează regulile după care se determină instanța de executare și competența acesteia.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Iar potrivit dispozițiilor alin. (3) al aceluiași articol "Instanța de executare solutionează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Prin raportare la aceste texte normative, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că instanța de executare, competentă să soluționeze cererea de validare a popririi, este aceea în circumscripția căreia locuia debitorul, la data sesizării organului de executare, respectiv Judecătoria Constanța.

Iar Judecătoria Constanța a apreciat că instanța care a încuviințat executarea silită, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București, este instanța de executare, competentă să se pronunțe asupra cererii de validare a popririi.

Înalta Curte reține că, sub aspectul stabilirii instanței competente din punct de vedere teritorial să judece cererea de validare a popririi, în speța dedusă judecății, sunt esențiale următoarele aspecte.

Prin încheierea din 21 aprilie 2022 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. x/2022, la cererea creditoarei B., a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorului C., prin toate formele de executare silită, pentru recuperarea creanței în sumă de 1.000 euro, rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică seria x nr. x din 19 martie 2017, plus cheltuielile de executare.

La data de 10 mai 2022, a fost transmisă către terții popriți Ministerul de Finanțe și D. S.A. adresa de înființare a popririi întocmită la data de 06 mai 2022, care a rămas fără răspuns după scurgerea termenului legal prevăzut de art. 787 alin. (1) din C. proc. civ.. Acesta este motivul pentru care Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat instanței de judecată validarea popririi.

Cererea de validare a popririi este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 790 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi."

Art. 651 alin. (1) din același act normativ definește instanța de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Iar art. 3 statuează că instanța de executare soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite cât și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În cauza pendinte, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 5 București, care și-a verificat propria competență, astfel încât competența de soluționare a contestației la executare, revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare.

Prin urmare, instanța de executare a fost stabilită odată cu pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestației la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanșată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviințată executarea silită a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței, care a pronunțat-o, ca având statutul de instanță de executare.

În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii care, în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, din dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.".

Astfel, potrivit celor reținute în această decizie, s-a statuat la paragraful 71 că "..ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale." Aceasta deoarece deși "executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite."

În speță, câtă vreme nu există o situație de excepție, dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că Judecătoria Sectorului 5 București este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de validare a popririi, dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 790 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2023.