ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 157/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la data de 10 ianuarie 2022, petentul BEJ A., la solicitarea creditoarei Intrum Debt Finance AG a solicitat validarea popririi împotriva terțului poprit B. S.R.L. De asemenea, în conformitate cu art. 790 alin. (9) C. proc. civ. s-a solicitat amendarea terțului poprit, întrucât, cu rea-credință acesta a refuzat să-și îndeplinească obligațiile stabilite de lege.

În motivarea cererii sale, petentul a învederat că, în fapt, prin cererea de executare silită înregistrată la data de 25 aprilie 2018 s-a solicitat executarea silită poprire asupra sumelor de bani, veniturilor, titlurilor de valoare, asupra bunurilor mobile, asupra bunurilor imobile, împotriva debitorului urmărit C., în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit x/16.11.2007, pentru realizarea obligației de plată a sumei de 3.206,53 RON reprezentând debit restant la care s-au adăugat cheltuielile de executare silită In cuantum de 520,16 RON. Petentul a precizat faptul că prin încheierea din data de 25 aprilie 2018 a dispus înregistrarea cererii în registrul general și deschiderea dosarului de executare silită numărul 377/EX/2018, iar prin încheierea nr. 4405 din data de 14 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul numărul x/2018 s-a încuviințat executarea silită împotriva debitorului.

Petentul a susținut că prin adresa din data de 22.11.2021, a dispus înființarea popririi asupra veniturilor (în cota prevăzută de art. 729 alin. (1)-(3) C. proc. civ. republicat), pe care debitorul urmărit C. le primește de B. S.R.L până la concurența sumei de 3.726,69 RON. S-a menționat că terțul poprit nu a comunicat niciun răspuns la dispoziția de înființare a popririi și nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 787 C. proc. civ. de consemnare a sumelor și de trimitere a dovezii executorului judecătoresc.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 790 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5545 din 21 iunie 2022, Judecătoria Baia Mare a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect validare poprire în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 790 alin. (1) raportate la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, a reținut că domiciliul debitorului chemat în judecată în acțiunea având ca obiect validare de poprire se află în municipiul București, str. x, motiv pentru care a apreciat că aparține Judecătoriei Sectorului 5 București competența de soluționare a cererii de validare a popririi ce formează obiectul cauzei.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 7486 din 10 octombrie 2022 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de validare a popririi în favoarea Judecătoriei Baia Mare, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a apreciat că, la data formularii cererii de executare silita, domiciliul debitorului se afla situat în municipiul Baia Mare, această instanță fiind, totodată și cea care a încuviințat executarea silită, prin încheierea nr. 4405 din data de 14 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

A mai arătat că din cuprinsul încheierii executorului de deschidere a dosarului de executare nr. 377/EX/2018, rezultă că data sesizării organului de executare se situează cel mai târziu la 25 aprilie 2018 și a făcut referire la Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nr. 20 din 27 septembrie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie solicitarea de validare poprire.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, în sensul că au identificat diferit instanța de executare, în raport de prevederile art. 651 alin. (1) și art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ.: "Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi."

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Dispozițiile art. 651 C. proc. civ. reprezintă norma generală în materie de executare silită, potrivit art. 631 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, raportat la prevederile legale anterior menționate, competența de soluționare a cererii având ca obiect "validare de poprire" aparține instanței de executare și anume judecătoriei în a cărei circumscripție și-a avut domiciliul debitorul la data începerii executării silite.

Prin încheierea nr. 4405 din 14 mai 2018 pronunțată de Judecătoriei Baia Mare în dosarul nr. x/2018 a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/16.11.2007, pentru recuperarea sumei de 3.206,53 RON reprezentând debit restant, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.

În conformitate cu prevederile art. 651 alin. (2) din C. proc. civ., "Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare."

Având în vedere că la data sesizării executorului judecătoresc, debitorul C. avea domiciliul în municipiul Baia Mare, str. x, Doctor nr. 23, județul Maramureș, aspect care rezultă din Încheierea BEJ A. din 25 aprilie 2018, precum și din cuprinsul titlului executoriu, instanța de executare este Judecătoria Baia Mare.

Faptul că, potrivit extrasului evidențelor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, debitorul C. domiciliază pe raza teritoriala a sectorului 5 București, începând cu data de 10 octombrie 2018 nu prezintă relevanță în determinarea instanței de executare, întrucât a fost stabilit pe raza municipiului București în cursul executării silite, declanșate încă din data de 25 aprilie 2018, iar potrivit celor enunțate anterior, schimbarea acestuia după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

Cum în speță, prin cererea de validare a popririi se solicită obligarea terțului poprit, B. S.R.L. la înființarea popririi asupra veniturilor (în cota prevăzută de art. 729 alin. (1)-(3) C. proc. civ. republicat), pe care debitorul urmărit C. le primește de B. S.R.L până la concurența sumei de 3.726,69 RON, competența de soluționare a cauzei având ca obiect validarea popririi revine judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită a titlului executoriu care a stat la baza înființării popririi a cărei validare se solicită și anume Judecătoria Baia Mare, ca instanță de executare.

În dezlegarea acestor aspecte se dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Aceasta este și dezlegarea dată cu caracter obligatoriu de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

De asemenea, în cuprinsul paragrafelor 70, 71, 79 și 80 s-au reținut următoarele:

,,70. În raport cu cele de mai sus se poate observa că, încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Așadar, câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând caracterul obligatoriu al dezlegării date prin decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare anterior evocată, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Judecătoriei Baia Mare, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.