ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1778/2021

HOTĂRÂRE

23.09.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1778/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la 21 august 2020 sub nr. x/2020, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. reprezentată de C. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce urmează a o pronunța, să dispună:

- anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 237/2012 instrumentat de Biroul executorului judecătoresc D., adresei de înștiințare privind măsura popririi din 7 august 2020, precum și a tuturor actelor de executare subsecvente;

- întoarcerea executării silite și restituirea tuturor sumelor executate în dosarul de executare nr. 237/2012;

În drept, a invocat dispozițiile art. 706 și următoarele, art. 711 și următoarele, art. 181 alin. (1), pct. 2 și art. 183 alin. (1) din noul C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Baia Mare:

La primul termen de judecată din 1 octombrie 2020, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Baia Mare și a reținut cauza în pronunțare asupra acestei excepții.

Prin sentința civilă nr. 7698 din 12 octombrie 2020 Judecătoria Baia Mare a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Baia Mare și a dispus înaintarea cauzei către Judecătoria Sector 5 București.

În motivare a reținut că, la 7 august 2020, s-a dispus de către Biroul executorului judecătoresc D., în dosarul execuțional nr. x/2012, înființarea popririi asupra veniturilor salariale ale debitorului contestator A., în cotă de 1/3 din venitul lunar până la recuperarea debitului restant în cuantum de 32.888,89 RON, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/25.04.2007.

Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ. 1865, în vigoare la data formulării cererii de executare silită de către creditoare, "Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.", iar în conformitate cu dispozițiile art. 400 C. proc. civ. 1865:

"Contestația se introduce la instanța de executare."

Prin urmare, Judecătoria Baia Mare a reținut că executarea silită asupra veniturilor debitorului contestator se face în București, condiții în care competența de soluționare a contestației la executare aparține, conform dispozițiilor legale anterior menționate, judecătoriei în a cărei circumscripție se face executarea, respectiv Judecătoriei Sector 5 București.

III. Hotărârea Judecătoriei Sector 5 București:

Judecătoria Sector 5 București a pronunțat sentința civilă nr. 6971 din 10 noiembrie 2020, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare și, constatând intervenit conflictul negativ, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 5 București a invocat excepția necompetenței teritoriale la termenul de judecată din 10 noiembrie 2020.

În considerente, a reținut că sediul executorului judecătoresc B.E.J. D. este în Baia Mare și încheierea nr. 4681 din 16 mai 2011 este pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2011, astfel că, față de prevederile art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sector 5 și a declinat competenta soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, ca instanță de executare.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la 21 august 2020, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. reprezentată de C. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce urmează a o pronunța, să dispună:

- întoarcerea executării silite și restituirea tuturor sumelor executate în dosarul de executare nr. 237/2012;

În drept, a invocat dispozițiile art. 706 și următoarele C. proc. civ., art. 711 și următoarele C. proc. civ., art. 181 alin. (1), pct. 2 și art. 183 alin. (1) C. proc. civ.

Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea nr. 4681 din 16 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2011.

În materia contestației la executare, instanța reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită, prin dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind "judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Un prim aspect ce urmează a fi avut în vedere de către instanță este acela că, potrivit actelor ce compun dosarul de executare nr. 237/2012, împotriva contestatorului au fost efectuate acte de executare specifice executării silite prin poprire, după cum rezultă din adresa de înființare a popririi din 7 august 2020.

Se reține că din dispozițiile legale mai-sus redate rezultă că o instanța devine "instanță de executare" în măsura în care există acte de executare îndeplinite în raza sa teritorială. Astfel, singura cerință ce trebuie îndeplinită pentru ca o instanță să devină instanța de executare, și implicit să soluționeze contestația la executare, este ca în raza acesteia să efectueze cel puțin un act de executare specific uneia dintre formele de executare.

Prin cererea formulată, contestatorul a indicat că solicită anularea actelor de executare silită din dosarul nr. x/2012 al Biroului executorului judecătoresc D., anularea popririi înființate la 7 august 2020, precum și a tuturor formelor de executare subsecvente, întoarcerea executării silite și restituirea tuturor sumelor executate, totodată invocând și prescripția dreptului de a obține executarea silită.

Față de obiectul dedus judecății, ce vizează contestația la executarea silită care face obiectul dosarului execuțional nr. x/2012 aflat pe rolul Biroului executorului judecătoresc D., sunt incidente dispozițiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestația se introduce la instanța de executare, definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Astfel, toate incidentele sau contestațiile ce s-ar ridica asupra urmăririi însăși se vor îndrepta la instanța care execută hotărârea, aceasta fiind cea mai în măsură pentru a rezolva cererile care privesc măsurile de executare.

Or, din actele dosarului execuțional nr. x/2012, rezultă că au fost efectuate acte de executare specifice executării silite prin poprire, respectiv s-a înființat poprirea asupra veniturilor din salariu ale debitorului, fiind comunicată adresa de înființare a popririi la terțul poprit - societatea E. S.R.L., cu sediul în București.

Cum executarea silită asupra veniturilor debitorului contestator se face în București, instanța de executare este Judecătoria Sector 5 București, căreia îi aparține competența de soluționare a contestației la executare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Sector 5 București.