ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1753/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1753/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 23 septembrie 2021
asupra conflictului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, la 9 septembrie 2020, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestație la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului Judecătoresc B., în dosarul execuțional nr. x/2019 și a tuturor actelor ce i-au fost comunicate, respectiv: somație de plată emisă în dosar la 11 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de expert contabil C.. De asemenea, a formulat contestație împotriva tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite nr. 1282/CC/2020 din 16 aprilie 2020, a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr. x/2020, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în temeiul dispozițiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., să se dispună: suspendarea executării silite începute de către B.E.J. B. în dosarul nr. x/2019 până la soluționarea contestației la executare; admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită; anularea somației și a tuturor actelor emise de B.E.J. B. în dosarul execuțional nr. x/2019, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite; întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, potrivit dispozițiilor art. 723 și urm. C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 236 din 11 februarie 2021, Judecătoria Alba Iulia, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată prin întâmpinare de intimata - creditoare și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.
În considerentele hotărârii a reținut că instanța de executare este cea de la sediul debitorului, stabilită conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și că la stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze contestația la executare formulată de către debitorul Ministerul Justiției nu prezintă relevanță instanța care a dispus încuviințarea executării silite.
Întrucât contestația la executare ce formează obiectul prezentului dosar a fost formulată de contestatorul debitor Ministerul Justiției, competența urmează a fi stabilită prin raportare la prevederile anterior citate, respectiv în favoarea instanței de executare, în speță judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului Ministerul Justiției, atât timp cât prin reținerea competenței în cadrul procedurii distincte a încuviințării executării silite nu a operat o prorogare de competență și în ceea ce privește soluționarea prezentei contestații la executare.
Instanța a apreciat că nu sunt aplicabile, prin analogie, prevederile art. 112 C. proc. civ., ce instituie o competență alternativă pentru formularea acțiunii împotriva mai multor pârâți, atât timp cât părți în prezenta cauză sunt doar contestatorul debitor Ministerul Justiției și creditoarea - intimată A.. Faptul că executarea silită a fost încuviințată și împotriva altor debitori poate genera consecințe sub aspectul instanței competente doar în ceea ce privește soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, însă pentru stabilirea competenței instanței chemate să se pronunțe asupra prezentei contestații la executare, dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. sunt fără echivoc și impun drept competentă instanța de la sediul debitorului (iar singurul debitor parte în proces este Ministerul Justiției).
La rândul său, Judecătoria sectorului 5 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 4379 din 14 mai 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Alba Iulia și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Aceasta a reținut drept incidente, pentru competența contestației la executare, prevederile art. 714 alin. (1) și 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și că, în cadrul dosarului de executare nr. 1535/2019 al B.E.J. B., executarea silită se desfășoară împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției.
Luând în considerare pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a înțeles să învestească Judecătoria Alba Iulia, iar prin încheierea nr. 1282/CC/2020 din 16 aprilie 2020, pronunțată de această instanță, a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2019 împotriva celor trei debitori.
Instanța a reținut că în lipsa unor dispoziții legale exprese, devin aplicabile prin analogie prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar conform dispozițiilor art. 116 din același act normativ, alegerea de competență aparține reclamantului [în speță executorului judecătoresc ce a sesizat instanța de executare conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ..]
A concluzionat că, în temeiul dispozițiilor menționate, Judecătoriei Alba Iulia îi aparține competența de soluționare a contestației la executare, care a și reținut calitatea sa de instanță de executare în momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite.
Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării contestației la executare revine Judecătoriei sectorului 5 București, pentru considerentele ce succed:
Obiectul cauzei de față îl reprezintă contestația formulată de debitorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimata A., împotriva executării silite începute de B.E.J. B. în dosarul execuțional nr. x/2019 și a tuturor actelor comunicate, respectiv: somație de plată emisă în dosar la 11 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, raport de expertiză contabilă întocmit de expert contabil C.. De asemenea, a formulat contestație împotriva tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite din 16 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțate în dosarul nr. x/2020, solicitând ca, în temeiul dispozițiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., prin hotărârea care se va pronunța să se dispună: suspendarea executării silite începute de către B.E.J. B. până la soluționarea prezentei contestații; admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită; anularea somației și a tuturor actelor emise de B.E.J. B. în prezentul dosar de executare, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite; întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, conform dispozițiilor art. 723 și urm. C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.
Prevederile art. 651 alin. (1) din același cod dispun că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".
Având în vedere că debitorul contestator Ministerul Justiției are, la data sesizării organului de executare, sediul în București, str. x, Înalta Curte reține că instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria sectorului 5 București.
Împrejurarea că, prin încheierea nr. 1282/CC/2020 din 16 aprilie 2020, Judecătoria Alba Iulia a încuviințat executarea silită privind pe creditoarea A. și pe debitorii Ministerul Justiției, Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj, nu este de natură să atragă în mod automat competența acesteia și pentru soluționarea contestației la executare, atâta timp cât sediul debitorului se află în sectorul 5 al municipiului București.
Pe de altă parte, însăși încheierea de încuviințare a executării silite nr. 1282/CC/2020 din 16 aprilie 2020, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, a fost contestată în prezentul litigiu.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2021.