ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1238/2021

Ședința publică din data de 08 iunie 2021

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 10 septembrie 2020, contestatorul Ministerul Justiției a formulat contestație la executare împotriva executării silite începute de Biroul executorului judecătoresc A., cu sediul în Cluj-Napoca, în dosarul execuțional nr. x/2019 și a tuturor actelor ce i-au fost comunicate, respectiv: somația emisă la data de 11.08.2020, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil B., și a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite nr. 1320/CC/2020 din 24.04.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Alba Iulia, solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța, în contradictoriu cu creditoarea C., să dispună:

- suspendarea executării silite începute de către BEJ A. în dosarul nr. x/2019 până la soluționarea prezentei contestații;

- pe cale de excepție, să se constate prescris dreptul intimatei-creditoare de a obține executarea silită;

- anularea somației și a tuturor actelor emise de BEJ A. în dosarul execuțional nr. x/2019, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite;

- întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, potrivit dispozițiilor art. 723 și urm. C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2659 din 11 decembrie 2020, Judecătoria Alba - Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivarea soluției s-a reținut, în esență, că soluționarea cererii ce formează obiectul prezentului dosar este de competența exclusivă a Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță în circumscripția căreia se afla, la data formulării cererii de executare silită, sediul debitorului contestator.

Totodată, s-a mai reținut că pentru determinarea competenței teritoriale a instanței de executare nu prezintă importanță nici instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite și nici împrejurarea că executarea silită vizează și alți debitori. Astfel, în procedura necontencioasă în care se soluționează cererea de încuviințare a executării silite verificarea competenței se face în conformitate cu art. 529 alin. (1), art. 651 alin. (1) și art. 666 alin. (1) C. proc. civ., cu luarea în considerare a eventualelor cazuri de prorogare a competenței, inclusiv ca urmare a incidenței art. 112 C. proc. civ., art. 127 C. proc. civ. sau ca efect al neinvocării de către instanță a excepției necompetenței teritoriale. În orice caz, stabilirea competenței instanței care soluționează cererea de încuviințare a executării silite nu tranșează definitiv problema competenței de soluționare a oricărei cereri ce poate fi formulată referitor la executarea silită încuviințată.

Faptul că executarea silită se derulează în cadrul dosarului execuțional nr. x/2019 al BEJ A. împotriva mai multor debitori nu determină aplicarea dispozițiilor art. 112 C. proc. civ., a arătat instanța, deoarece în cauză nu există mai mulți pârâți, părți fiind doar debitorul Ministerul Justiției și creditoarea intimată. Întrucât nu se poate anticipa promovarea de către ceilalți debitori a unei contestații la executare, competența instanței nu poate fi determinată în funcție de sediul oricăruia dintre aceștia. Existența mai multor instanțe de executare deopotrivă competente și implicit posibilitatea alegerii uneia dintre acestea ar exista doar în ipoteza în care contestația la executare ar fi promovată de mai mulți debitori, iar sediile acestora ar fi situate în circumscripțiile unor instanțe diferite.

În legătură cu acest aspect, instanța a mai reținut că în ipoteza în care doar unul dintre debitorii executați silit formulează contestație, instanța de executare nu poate fi determinată cu înfrângerea prevederilor art. 712 alin. (1), art. 651 alin. (1) și art. 666 alin. (1) C. proc. civ.. În ceea ce privește situația formulării mai multor contestații la executare de către debitori diferiți, urmăriți în temeiul aceluiași titlu, prevederile art. 139 sau art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pot fi apreciate ca remedii utile și recunoscute de lege.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 2396 din 19 martie 2021, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivarea soluției de declinare s-a reținut că, în cauză, suntem în prezența unei executări silite pornite împotriva a trei debitori: contestatorul Ministerul Justiției cu sediul pe raza teritorială a Judecătoriei Sector 5 București, Tribunalul Cluj cu sediul pe raza teritorială a Judecătoriei Cluj și Curtea de Apel Cluj cu sediul pe raza Judecătoriei Cluj, ambele instanțe menționate fiind deopotrivă competente să soluționeze cererea având ca obiect contestație la executare față de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

În această situație, a arătat instanța, în lipsa unor dispoziții legale exprese, devin aplicabile prin analogie dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar conform dispozițiilor art. 116 din același act normativ alegerea de competență aparține reclamantului (în speță executorului judecătoresc ce a sesizat instanța de executare conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ.).

A mai reținut instanța că, potrivit normelor de competență în vigoare la data formulării cererii de încuviințare a executării silite (art. 127 C. proc. civ.) și raportat la calitatea creditorului, Judecătoria Alba Iulia a devenit instanță de executare, fiind instanța judecătorească de același grad și aflată în circumscripția curții de apel învecinate celei în care își desfășoară activitatea creditorul, instanță care de altfel a și pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite.

În concluzie, reținând incidența dispozițiilor legale de la data formulării cererii de executare silită, astfel cum prevăd dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a apreciat că excepția de necompetență teritorială este întemeiată, fiind competentă să soluționeze contestația la executare de față Judecătoria Alba Iulia, instanță de același grad cu cea de la sediul debitorului Judecătoria Cluj și aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află Judecătoria Cluj, față de alegerea de competență făcută de executorul judecătoresc prin sesizarea instanței cu cerere de încuviințare a executării silite.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei de față, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competență, îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiției împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc A., în dosarul execuțional nr. x/2019 și a tuturor actelor comunicate, respectiv: somația emisă la data de 11.08.2020, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil B., și a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite nr. 1320/CC/2020 din 24.04.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Alba Iulia, contestatorul solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța, în contradictoriu cu creditoarea C., să dispună:

- suspendarea executării silite începute de către BEJ A. în dosarul nr. x/2019 până la soluționarea prezentei contestații;

- pe cale de excepție, să se constate prescris dreptul intimatei-creditoare de a obține executarea silită;

- anularea somației și a tuturor actelor emise de BEJ A. în dosarul execuțional nr. x/2019, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite;

- întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, potrivit dispozițiilor art. 723 și urm. C. proc. civ.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea de ședință nr. 1320/CC din data de 24.04.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, atașată în copie la contestația la executare formulată în cauză, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A. privind pe creditoarea C. și pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției și, în consecință, a încuviințat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, în conformitate cu dispozițiile titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 335/25.02.2008, pronunțată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811/R/07.12.2009 a Curții de Apel Cluj, de încheierea din 27.06.2019, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 59/R/17.12.2019 a Curții de Apel Cluj, privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 335/25.02.2008, de sentința civilă nr. 170/19.01.2015, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1778/A/10.09.2015 a Curții de Apel Cluj, pentru realizarea obligațiilor, conform titlurilor executorii și pentru recuperarea cheltuielilor de executare.

Cum, în cauză, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 1320/CC din data de 24.04.2020 a Judecătoriei Alba Iulia, competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare, se va stabili în favoarea acelei instanțe, aflate în conflict, care a încuviințat executarea silită, și anume Judecătoria Alba Iulia, ca instanță de executare.

Această apreciere dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 iunie 2021.