ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1301/2021

Ședința publică din data de 10 iunie 2021

asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 08.09.2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției a formulat contestație la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului Judecătoresc A., cu sediul în Cluj-Napoca, în dosarul execuțional nr. x/2019 și a tuturor actelor comunicate, respectiv: somație de plată emisă în dosar la data de 10.08.2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de expert contabil B., a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite nr. 1277/CC/2020 din data de 16.04.2020 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțate în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu creditoarea C., solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța, în temeiul dispozițiilor art. 712 alin. (1) din C. proc. civ., să se dispună: suspendarea executării silite începute de către BEJ A. până la soluționarea prezentei contestații; admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită; anularea Somației și a tuturor actelor emise de BEJ A. în prezentul dosar de executare, precum și încheierea de încuviințare a executării silite; întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, potrivit dispozițiilor art. 723 și urm. C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2874 din 23 decembrie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Alba Iulia a reținut, în esență, că prezenta contestație la executare a fost formulată doar de debitorul Ministerul Justiției, astfel că, în raport cu prevederile art. 651 alin. (1), (71)2 alin. (1) și 714 alin. (1) C. proc. civ., revine judecătoriei în circumscripția căreia se află sediul acestuia competența exclusivă de soluționare a cererii, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru determinarea competenței teritoriale a instanței de executare nu prezintă importanță nici instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite și nici împrejurarea că executarea silită vizează și alți debitori.

Față de aspectele reținute, instanța a conchis că în prezenta cauză nu sunt aplicabile, prin analogie, prevederile art. 112 C. proc. civ. ce instituie o competență alternativă pentru formularea acțiunii împotriva mai multor pârâți, atât timp cât părți în prezenta cauză sunt doar contestatorul debitor Ministerul Justiției și creditoarea intimată.

Faptul că executarea silită a fost încuviințată și împotriva debitorilor Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj poate genera consecințe sub aspectul instanței competente doar în ceea ce privește soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, însă pentru stabilirea competenței instanței chemate să se pronunțe asupra prezentei contestații la executare, dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. sunt fără echivoc și impun drept competentă instanța de la sediul debitorului (iar singurul debitor parte în proces este Ministerul Justiției).

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 5 București a pronunțat sentința civilă nr. 3584 din 21 aprilie 2021, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că, în speță, prezenta cerere are ca obiect contestație la executare, aferentă executării silite care face obiectul dosarului de executare deschis de intimata C., la data de 30.12.2019, împotriva mai multor debitori principali, conform titlului executoriu hotărâre judecătorească (Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Cluj), împotriva căror debitori a fost solicitată încuviințarea executării silite Judecătoriei Cluj, astfel cum rezultă din cererea executorului judecătoresc de încuviințare a executării silite, cerere adresată respectivei instanțe, executorul judecătoresc invocând în susținere inclusiv dispozițiile art. 112 C. proc. civ. privind pluralitatea de pârâți, dar care instanță și-a declinat competența de soluționare a cauzei respective în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în motivare invocând dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Or, prin încheierea din data de 16.04.2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea formulată de executorul judecătoresc A., fiind, pe cale de consecință, încuviințată executarea silită, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, în favoarea creditoarei C., împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Cluj, în temeiul titlului executoriu constând în hotărâri judecătorești privind drepturi salariale.

Prin urmare, această instanță de executare, determinată urmare a incidenței dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., urmează a soluționa, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Alba Iulia și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a judeca pricina.

Obiectul cauzei de față îl reprezintă contestația formulată de debitorul Ministerul Justiției împotriva executării silite începută de Biroul Executorului Judecătoresc A., în dosarul execuțional nr. x/2019, prin care a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită, anularea somației și a tuturor actelor emise de BEJ A., întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare, potrivit dispozițiilor art. 723 și următoarele din C. proc. civ., și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii deduse judecății, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este una exclusivă, astfel încât în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin raportare la normele legale enunțate, Înalta Curte reține că instanțele deopotrivă competente să soluționeze contestația la executare sunt cele de la sediul debitorilor Ministerul Justiției, Tribunalului Cluj și Curtea de Apel Cluj.

Însă, în absența unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanței de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 și art. 116 C. proc. civ., creditorul, cu ocazia sesizării organului de executare, având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită, rezultă că intimatul-creditor are calitatea de judecător la Curtea de Apel Cluj, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Împrejurarea că Judecătoria Cluj a declinat, în baza art. 127 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Alba Iulia care a pronunțat încheierea nu este de natură să atragă, în mod automat, competența acestei instanțe în soluționarea contestației la executare.

Aceasta întrucât, în cazul pluralității de debitori, în vederea stabilirii instanței de executare urmează a se da prevalență dispozițiilor speciale în materie, respectiv art. 651 alin. (1) C. proc. civ., și doar în măsura în care niciuna din judecătoriile de la sediul debitorilor nu poate soluționa cauza din pricina interdicțiilor instituite de art. 127 C. proc. civ., devine aplicabilă norma de alegere a altei instanțe.

Art. 651 C. proc. civ. impune ca verificarea competenței să se raporteze la sediul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condițiilor impuse de această normă astfel că pronunțarea încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită nu poate atrage, în situația de față, competența aceleiași instanțe pentru soluționarea contestației la executare.

De altfel, potrivit art. 666 alin. (6) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite poate fi supusă controlului instanței de executare pe calea unei contestații la executare, deci inclusiv prin prisma stabilirii instanței de executare competente.

Cum normele de competență ce vizează soluționarea contestației la executare sunt de ordine publică, Înalta Curte constată că instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare, în aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este Judecătoria Sectorului 5 București, aceasta fiind instanța de executare în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului Ministerul Justiției.

Față de argumentele expuse și de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2021.