ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 545/2023

Ședința publică din data de 04 aprilie 2023

I Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, la data de 21.04.2022, sub număr unic de dosar x/2022, petentul B.E.J. A. a solicitat validarea popririi înființate în cadrul dosarului de executare nr. 69/2022, privind pe creditoarea B., în contradictoriu cu debitorul C. și cu terții popriți Ministerul de Finanțe Publice și D. S.A.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 787 și art. 790 C. proc. civ.

2.1 Prin sentința civilă nr. 2116 din data de 09 august 2022, Judecătoria Slobozia a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect validare poprire, formulată de petentul B.E.J. A., privind pe creditoarea B., în contradictoriu cu debitorul C. și cu terții popriți Ministerul de Finanțe și D. S.A., în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Slobozia a reținut că potrivit dispozițiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ., cererile de validare a popririi se soluționează de către instanța de executare, iar potrivit art. dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Ca atare, constatând că la data începerii executării silite, domiciliul debitorului era situat în municipiul Constanța, județul Constanța, precum și că din verificările efectuate de către instanță în aplicația DEPABD a rezultat că debitorul are domiciliul activ, începând cu data de 25.09.1974, la adresa indicată anterior, Judecătoria Slobozia a reținut că din punct de vedere teritorial, prin raportare la obiectul cauzei și domiciliul debitorului, competentă este Judecătoria Constanța.

2.2 Prin sentința civilă nr. 1411 din data de 16 februarie 2023, Judecătoria Constanța – secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect validare poprire, privind pe petentul B.E.J. A., creditoarea B., debitorul C., și terții popriți Ministerul de Finanțe D. S.A., în favoarea Judecătoriei Slobozia; a constatat apărut conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea determinării instanței competente teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Constanța – secția civilă a reținut că în cadrul dosarului de executare nr. 69/2022, încuviințarea executării silite s-a dispus de către Judecătoria Slobozia prin încheierea pronunțată în data de 09 martie 2022, în dosarul nr. x/2022, astfel încât aceasta este instanța de executare.

Prin urmare, având în vedere că instanța de executare este criteriul în raport de care se determină competența teritorială de soluționare a cauzelor având ca obiect validare de poprire, instanța, în virtutea principiului unicității instanței de executare, a apreciat că nu Judecătoria Constanța este competentă teritorial să soluționeze cererea formulată de petent, ci Judecătoria Slobozia.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., în limitele configurate de instanțele de judecată aflate în conflict, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Slobozia și Judecătoria Constanța – secția civilă.

Ivirea prezentului conflict negativ de competență a fost determinată de modul diferit în care cele două instanțe au stabilit competența teritorială de soluționare a cererii de validare a popririi formulate de petentul B.E.J. A. pentru creditoarea B., identificând diferit instanța de executare la care se referă dispozițiile art. 790 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Slobozia a apreciat că instanța de executare este instanța în circumscripția căreia, la data începerii executării silite, debitorul își avea domiciliul, în timp ce Judecătoria Constanța a apreciat că instanța de executare este instanța care a încuviințat executarea silită.

Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, petentul B.E.J. A. a solicitat pentru creditoarea B., validarea popririi înființate în cadrul dosarului de executare nr. 69/2022.

Având în vedere obiectul cererii deduse judecății, Înalta Curte reține că validarea popririi reprezintă mijlocul procedural prin care creanța pe care debitorul poprit o deține asupra terțului poprit se transferă creditorului urmăritor. Așa cum rezultă din dispozițiile alin. (1) al art. 790 C. proc. civ., validarea popririi intervine numai atunci când terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile de consemnare sau plată a bunurilor/sumei indisponibilizate, inclusiv în cazul în care, în loc să se consemneze suma urmăribilă, o liberează debitorului poprit.

Validarea popririi este o procedură facultativă, cu caracter excepțional, care intervine numai la cererea creditorului, debitorului sau executorului judecătoresc.

Competența cererii de validare a popririi revine instanței de executare, potrivit dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., instanță care soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, ca validarea popririi.

Astfel, așa cum s-a reținut și de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021), încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

În cazul de față, se reține că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Slobozia, prin încheierea din data de 09 martie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 . Deci, Judecătoria Slobozia este instanța de executare pe parcursul întregii durate a procedurii execuționale.

În raport de situația de fapt reținută, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 790 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de validare a popririi dedusă judecății este Judecătoria Slobozia, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 aprilie 2023.