ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 99/2021

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, la data de 20 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, creditoarea A., în contradictoriu cu debitorul Ministerul Justiției și terții popriți B. S.A. și C. S.A., a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună validarea popririi înființate de BEJA D. în dosarul de executare nr. 49/2019, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2077/13.12.2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, asupra sumelor de bani datorate sau pe care le vor datora în viitor terții popriți debitorului, până la concurența sumei totale de 89.696,26 RON.

2.1. Prin sentință civilă nr. 2151 din 09 iunie 2020, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea A., debitorul Ministerul Justiției și terții popriți B. S.A. și C. S.A., în favoarea Judecătoriei Pitești

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că reclamanta este judecător în cadrul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, după cum rezultă din extrasul de pe portalul Tribunalului București și de pe pagina web a Consiliului Superior al Magistraturii, împrejurare în raport de care devin incidente dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., normă ce reglementează o competență de ordine publică având în vedere interesul general ocrotit, și anume apărarea prestigiului și imparțialității justiției și care urmează regimul juridic prevăzut de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. pentru necompetența teritorială exclusivă.

În acest sens, a constatat că cererea de executare silită a fost formulată de către creditoare la data de 31 ianuarie 2019, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, prin care a fost modificat C. proc. civ., implicit și art. 127, în scopul măririi gradului de protejare a aparenței de imparțialitate obiectivă în soluționarea cauzei, nu numai în primă instanță, ci inclusiv în căile de atac de competența instanțelor ierarhic superioare.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Pitești, secția civilă, prin sentința civilă nr. 4657 din 24 septembrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. Totodată, în temeiul art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență; în temeiul art. 135 alin. (1) raportat la art. 134 din C. proc. civ. a înaintat dosarul instanței competente să soluționeze conflictul negativ de competență, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție; în temeiul art. 134 din C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecata cauzei până la soluțiomnarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Pitești a apreciat ca fiind relevante în stabilirea competenței teritoriale dispozițiile art. 790 alin. (1) din C. proc. civ., text de lege în raport de care dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.

În acest context, devin incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., reținând că scopul urmărit de legiuitorul a fost acela de a asigura unicitatea instanței de executare - pentru a elimina procedurile paralele și contrazicerile între hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul acestora - și ușurința determinării acesteia chiar de la începutul executării silite.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează cererea de validare a popririi înființată de Biroul Executorilor Judecătorești D. în dosarul de executare nr. 49/2019, formulată de creditoarea A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2077 din 13 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, asupra sumelor de bani datorate sau pe care le vor datora în viitor terții popriți B. S.A. și C. S.A. debitorului Ministerul Justiției, până la concurența sumei totale de 89.696,26 RON.

În raport de particularitatea speței, determinată de calitatea creditoarei, care este judecător la Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, Înalta Curte constată incidența art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței în care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", și are caracter de normă specială în raport de dispozițiile art. 790 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din același cod, astfel încât se aplică cu prioritate, conform principiului "specialia generalibus derogant."

Art. 127 din C. proc. civ. reglementează un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul care are calitate de reclamant al unei pricini și prevăd o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în care în a cărei circumscripție se află instanța în care își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

Interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. relevă că necompetența teritorială vizează nu doar instanța la care activează efectiv judecătorul (ipoteza fiind aceea în care judecătorul activează la o instanță de control judiciar), ci și instanța de fond, a cărei hotărâre urmează a fi supusă, în calea de atac, cenzurii instanței de control judiciar la care activează judecătorul, argumentul fiind că dispoziția legală vizează protejarea justițiabilului, iar rațiunea protecției subzistă indiferent de stadiul procesual al cauzei - primă instanță, apel sau recurs.

În altă ordine de idei, interesul ocrotit prin norma legală menționată este unul general, și anume apărarea prestigiului și imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite părții adverse dintr-un litigiu pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îi plaseze în sfera de aplicare a normei juridice.

Potrivit deciziei nr. 7 din 16 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul, asistentul judiciar sau grefierul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță.

Ulterior, prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, s-a statuat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor.

De asemenea, s-a statuat că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Prin urmare, interpretarea dată de Curtea Constituțională asupra modului în care pot fi interpretate sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" și noțiunea de "judecător" din cuprinsul prevederilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. se impun cu caracter obligatoriu și în speța de față.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, iar în cauză este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze pricina, se constată că, în speță, operează prorogarea de competență în favoarea Judecătoriei Pitești, instanță de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Pitești, învecinată Curții de Apel București, unde creditoarea își desfășoară activitatea de judecător.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Pitești, secția civilă este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2021.