ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 270/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele și obiectul litigiului:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 11 august 2022, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea B. și terțul poprit S.C. C. S.R.L., validarea popririi asupra sumei de 9.278,81 RON, reprezentând debit principal și cheltuieli de executare în dosarul de executare nr. 313/SNC/2015, aflat pe rolul SCPEJ D..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 781, 790 și 792. C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1 Prin sentința civilă nr. 5197 din 19 mai 2023, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competenta de soluționare a cererii de validare a popririi formulate de petenta A. în contradictoriu cu debitoarea B. și terțul poprit C. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că potrivit art. 790 alin. (1) C. proc. civ., dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi".

Față de dispoziții art. 651 C. proc. civ. (în forma de la data introducerii cererii de executare silită, 11 mai 2015) și art. 790 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitoarei B. se afla în municipiul Ploiești, astfel cum rezultă din verificările în baza de date DEPABD aflate la dosarul cauzei .

Această instanță a mai apreciat că nu este aplicabilă decizia nr. 2/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021.

2.2 Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, prin sentința nr. 7433 din 21 noiembrie 2023, Judecătoria Ploiești – secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 20 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București, Judecătoria Ploiești a apreciat că această instanță este competentă să soluționeze cauza, ca instanță de executare, făcând aplicarea principiului unicității instanței de executare.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, creditorul cesionar A. a solicitat, în contradictoriu cu debitorul B. și terțul poprit S.C. C. S.R.L., validarea popririi asupra sumei de 9.278,81 RON, reprezentând debit principal și cheltuieli de executare în dosarul de executare nr. 313/SNC/2015, aflat pe rolul SCPEJ D..

Înalta Curte constată că prin încheierea pronunțată la 20 februarie 2015 în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sectorului 1 București a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 21 martie 2013, iar prin încheierea din 11 mai 2015 executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită formulată de creditorul E. împotriva debitoarei B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit menționat.

În ceea ce privește învestirea cu formulă executorie, art. 641 C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea următoarele:

,,(1) Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie. (2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părților. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire și la judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul său ales."

Se constată că acest text de lege instituia un caz de competență teritorială alternativă, fiind competentă a soluționa cererea creditorului de învestire cu formulă executorie fie judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, fie judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului.

În aplicarea acestor dispoziții legale, prin încheierea pronunțată la 20 februarie 2015 în dosarul nr. x/2015 de Judecătoria Sectorului 1 București, ca instanță de la sediul ales al creditorului, s-a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 21 martie 2013.

Referitor la încuviințarea executării silite, art. 666 C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea următoarele:,,(2) Executorul judecătoresc se pronunță asupra încuviințării executării silite, prin încheiere, fără citarea părților. (6) încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite poate fi supusă controlului instanței de executare pe calea contestației la executare, în condițiile legii. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi contestată de către creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța de executare."

În aplicarea acestor dispoziții legale, executarea silită a fost încuviințată în cauză de către executorul judecătoresc, iar nu de către instanța de judecată.

Dat fiind că obiectul cauzei îl reprezintă o cerere de validare a popririi, devin incidente dispozițiile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi."

În ceea ce privește instanța competentă material și teritorial a soluționa cererea de validare a popririi, aceasta se stabilește în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ., potrivit cărora:,,(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

De asemenea, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ., "Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare."

Ca atare, cererea de validare a popririi este de competența exclusivă a instanței de executare, și anume judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În cauză, la data sesizării executorului judecătoresc, debitoarea avea domiciliul în municipiul Ploiești, astfel că instanța de executare este, potrivit legii, Judecătoria Ploiești.

Împrejurarea că încheierea de învestire cu formulă executorie a fost pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București nu o transformă pe aceasta în instanță de executare, competentă a soluționa cererea de validare a popririi ce face obiectul cauzei de față, întrucât legiuitorul a reglementat în mod distinct instanța competentă a soluționa cererea de învestire cu formulă executorie (judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului), pe de o parte, și instanța competentă a soluționa cererea de validare a popririi (instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului), pe de altă parte.

În acest context normativ, instanța care învestește titlul executoriu cu formulă executorie nu se confundă și nici nu devine instanță de executare, astfel că, din perspectiva analizei de față, nu are relevanță împrejurarea că Judecătoria Sectorului 1 București a învestit cu formulă executorie contractul de credit nr. x din 21 martie 2013, câtă vreme, la data sesizării executorului judecătoresc, debitoarea B. avea domiciliul în municipiul Ploiești.

Este important de subliniat că în cauză nu este aplicabilă Decizia în interesul legii nr. 20 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a statuat că "instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", întrucât executarea silită nu a fost încuviințată de către instanța de judecată, care să devină astfel instanță de executare, ci de către executorul judecătoresc, conform art. 665 C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite).

Față de aceste considerente, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial a soluționa cererea de validare a popririi este Judecătoria Ploiești, ca instanță de executare, determinată conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2024.