ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1843/2024

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, la data de 26.10.2023, creditoarea A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimații B., C. și D., contestație împotriva cererii de dare în plată, comunicată la data de 16.06.2023 prin notificarea înregistrată sub nr. x/16.06.2023 privind darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea A. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate existența efectului pozitiv al autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 216/15.01.2021 din dosarul nr. x/2020 și hotărârea judecătorească nr. 4867/30.03.2022 din dosarul nr. x/2021, și să constate că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a procedurii prevăzute de Legea nr. 77/2016, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 77/2016.

Prin sentința civilă nr. 4297 din data de 11.04.2024, Judecătoria Buftea a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Buftea și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Buftea a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 77/2016, competentă fiind judecătoria în circumscripția căreia domiciliază consumatorul.

Coroborând dispozițiile din legea dării în plată cu regulile de competență din C. proc. civ., dispozițiile art. 129 C. proc. civ. și dispozițiile art. 121 C. proc. civ., instanța a reținut caracterul exclusiv al competenței teritoriale în cazul contestațiilor formulate de bancă împotriva notificării adresate de debitorul împrumutat și văzând că intimata debitoare principală B. figura ca având domiciliul activ în Brașov, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de intimați, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoriei Brașov a pronunțat sentința civilă nr. 6605 din data de 01.07.2024, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că, într-adevăr, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 77/2016, dispozițiile art. 129 C. proc. civ. și dispozițiile art. 121 C. proc. civ., însă, în raport de calitatea de debitor principal, atât a intimatei B., cât și a intimatului C., care figurează cu domiciliul în județ Ilfov, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 112 alin. (1) teza I și art. 116 C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze contestația creditorului la notificarea de dare în plată apreciind a fi Judecătoria Buftea, potrivit H.G. nr. 1217/2023.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea, secția civilă și Judecătoria Brașov, secția civilă, și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ambele instanțe reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 77/2016 și art. 121 C. proc. civ., însă prima instanță a considerat că instanța competentă teritorial se determină în raport de domiciliul debitorului principal, B., în timp ce a doua instanță a apreciat că instanța competentă teritorial este instanța de la domiciliul celuilalt debitor principal, C., în raport de alegerea făcută de reclamant, conform art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 116 C. proc. civ.

În cauză, prin demersul judiciar inițiat, contestatoarea A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimații B., C. și D., contestație împotriva cererii de dare în plată solicitată de intimați prin notificarea transmisă către bancă și înregistrată sub nr. x/16.10.2023, solicitând instanței Judecătoria Buftea ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, admiterea contestației ca urmare a constatării caracterului inadmisibil al notificării.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 77/2016.

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia domiciliază consumatorul și dispozițiile art. 121 C. proc. civ., care atestă că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

De asemenea, se constată că, în absența unor prevederi speciale în Legea nr. 77/2016 care să reglementeze modalitatea prin care se determină instanța competentă în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite în situația contestației introduse de creditor, sunt aplicabile, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

În speță, contestatoarea A. S.A. a ales să sesizeze Judecătoria Buftea, ca instanță de la domiciliul debitorului C., titular al contractului de credit, alături de B., și, în consecință, prin alegerea făcută, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, însă cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal Judecătoria Buftea cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

În acest context, nu pot fi reținute aspectele invocate de Judecătoria Buftea, în sensul că debitoarea intimată B. figurează ca având domiciliul activ în circumscripția Judecătoriei Brașov.

Prin urmare, odată sesizată în mod legal de către reclamantă instanța competentă de la domiciliul unuia dintre consumatori, în temeiul dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., nici pârâții din cauză, nici instanța de judecată nu pot contesta opțiunea acesteia și nu pot invoca competența teritorială alternativă drept temei pentru declinarea competenței de soluționare a cauzei, cu consecința încălcării voinței reclamantei, atât timp cât alegerea acesteia a fost făcută în favoarea unei instanțe competente, prin raportare la domiciliul unuia dintre consumatorii pârâți.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2024.