ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2406/2024

Ședința publică din data de 31 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 24 mai 2023, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 40.000 euro, reprezentând contravaloare împrumut, precum și a daunelor moratorii, calculate de la data scadenței (17.07.2022), și a dobânzii penalizatoare, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 704 din 5 februarie 2024, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de către pârâtă, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, reținând incidența prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. și faptul că, la data sesizării instanței, pârâta avea reședința în Sectorul 3.

Prin sentința civilă nr. 4520 din 26 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Brașov, reținând că art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. nu este incident în cauză, întrucât nu este prevăzut locul din contract, fiind aplicabile dispozițiile art. 107 din C. proc. civ., astfel că este competentă instanța de la domiciliul pârâtei, situat în municipiul Brașov, iar nu cea de la reședința pârâtei.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Sectorului 3 București a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 3

În stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, cele două instanțe aflate în conflict s-au raportat la dispozițiile art. 107 din C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. (2) Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul".

Izvorul conflictului negativ de competență ivit în cauză îl reprezintă interpretarea diferită pe care cele două instanțe au dat-o noțiunii de domiciliu din cuprinsul dispozițiilor legale menționate. Judecătoria Brașov a reținut că determinant este domiciliul pârâtului menționat în cartea de identitate, în timp ce Judecătoria Sectorului 3 a apreciat că prezintă relevanță reședința pârâtului.

Având în vedere dispozițiile art. 107 din C. proc. civ., se constată că acestea nu menționează, în mod alternativ, domiciliul sau reședința pârâtului, acordându-se valență legală, din punct de vedere al competenței teritoriale, locuinței stabile și opozabile terților, prin înscrierea în evidențele instituțiilor specializate, tocmai pentru a se asigura previzibilitatea normei legale.

Determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută, însă, prin raportare la noțiunea de domiciliu, ca atribut de identificare a persoanei fizice, astfel cum este definită de art. 87 din C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că-și are locuința principală." În continuare, art. 89 din C. civ. prevede:

"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar, în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt".

În urma interpretării coroborate a dispozițiilor art. 87 și art. 89 din C. civ., reiese că noțiunea de "domiciliu", prevăzută la art. 107 din C. proc. civ., se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința principală, locuința în fapt, astfel că noțiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv. Aceasta, întrucât scopul normelor care guvernează procesul civil, constând în asigurarea cunoașterii procesului și a actelor de procedură, poate fi atins numai prin stabilirea competenței în favoarea instanței în a cărei rază teritorială își are pârâtul locuința efectivă, proximitatea acesteia față de instanță facilitându-i pârâtului accesul efectiv la justiție.

În cauză, se reține că pârâta avea reședința, la data introducerii cererii de chemare în judecată (24 mai 2024), pe raza Sectorului 3 din București, astfel cum rezultă din extrasul de interogare a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date .

Este de menționat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 108 din C. proc. civ., acestea fiind aplicabile doar în situația în care domiciliul pârâtului nu este cunoscut, ceea ce nu este cazul în speță, pârâta având domiciliul pe raza municipiului Brașov, conform aceluiași extras de interogare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența în soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2024.