ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1283/2019

HOTĂRÂRE

18.06.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1283/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița, la data de 19 februarie 2019, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 247/F/2008, a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în Dosarul nr. x/2008, lămurită prin încheierea din data de 10.11.2016, a aceleiași instanțe.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 din C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 932/C. civ., din 21 februarie 2019, Judecătoria Bistrița, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea dosarului în favoarea Judecătoriei Reghin, în temeiul art. 127 din C. proc. civ.

Primind dosarul, Judecătoria Reghin, s-a pronunțat prin Sentința civilă nr. 751 din 19 martie 2019, în sensul admiterii excepției necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

A reținut că, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului iar, în speță, unul dintre debitori, respectiv Ministerul Justiției, are sediul în București, str. x.

Investită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, prin Sentința civilă nr. 2.713 din 12 aprilie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei către Judecătoria Reghin. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 651 alin. (1) coroborat cu art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., reținând că instanța de executare competentă este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul oricăruia dintre debitorii principali, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Bistrița.

Având în vedere, însă, calitatea creditorilor de judecători în cadrul Judecătoriei Bistrița, în baza art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., această din urmă instanță a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin, ca instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate (Curtea de Apel Târgu Mureș). Prin aplicarea acestor dispoziții legale, Judecătoria Reghin, nu mai avea posibilitatea invocării necompetenței teritoriale, prin raportare la sediul celuilalt debitor principal.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, reține următoarele:

Se constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 din C. proc. civ., în ce privește sediul debitorilor.

Conform art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel..."

Înalta Curte, constată că, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speța de față, dispozițiile art. 112 din C. proc. civ., ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

Astfel, potrivit textului legal anterior menționat, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

Se mai reține aplicarea în cauză, prin analogie, și a prevederilor art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Din interpretarea art. 116 din C. proc. civ., rezultă că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

Prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Bistrița, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 666 din C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între cele două instanțe deopotrivă competente (raportat la sediul debitorilor Tribunalul Bistrița-Năsăud și Ministerul Justiției), fixând competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Instanța sesizată de către executorul judecătoresc a făcut aplicarea art. 127 din C. proc. civ., declinând competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Reghin, raportat la calitatea creditorilor de judecători în cadrul Judecătoriei Bistrița, instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția curții de apel învecinate celei în care își desfășoară activitatea creditorii.

Judecătoria Reghin, nu își putea invoca din oficiu necompetența de soluționare a cauzei, fiind ținută de alegerea făcută de executorul judecătoresc, în raport cu unul dintre debitori, influențată ulterior de calitatea creditorilor.

Față de cele anterior arătate, Înalta Curte, va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditorii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., în contradictoriu cu debitorii Tribunalul Bistrița-Năsăud și Ministerul Justiției, în favoarea Judecătoriei Reghin.