ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1728/2020

HOTĂRÂRE

22.09.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1728/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 23.09.2019, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., a formulat contestație la executare împotriva somației emise la 03.09.2019, împotriva adresei de înființare a popririi asupra conturilor Ministerului Justiției emisă la 06.09.2019, împotriva încheierii din 03.09.2019 de stabilire a cheltuielilor provizorii de executare silită în cuantum de 37.300 RON și împotriva actelor de executare subsecvete întocmite de BEJ GG. în dosarul de executare nr. 219/2018.

În susținerea cererii a arătat că a invocat prescripția dreptului de a obține executarea silită, față de faptul că ultimul act voluntar de executare a fost în noiembrie 2015, de la această dată începând să curgă termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.

De asemenea, a mai susținut contestatorul că actele de executare au fost emise în mod nelegal întrucât Ministerul Justiției și-a îndeplinit în integralitate obligația de alocare a sumelor de bani necesare achitării debitului datorat creditorilor, precum și faptul că încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă la data de 03.09.2019 este nelegală dat fiind faptul că procedura de executare silită este lovită de nulitate în absența unui titlu executoriu pentru obligațiile de plată solicitate pe această cale.

Totodată, a solicitat și restabilirea situației anterioare executării.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința nr. 9355 din 20 decembrie 2019, Judecătoria Sectorului 5 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

În motivare a reținut că prin încheierea nr. 5482 din 7 decembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2018, a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Justiției și Tribunalul Bistrița Năsăud.

Cu toate acestea, întrucât unii dintre creditorii intimați în prezenta cauză sunt judecători în activitate la Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și, constatând că debitorul poate introduce contestația la executare la altă instanță decât cea competentă, dar numai la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Târgu Mureș, prin sentința nr. 1375 din 26 mai 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Pentru a dispune astfel a reținut că, potrivit art. 714 C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare care, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscrispție se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Astfel, a constatat că Judecătoria Bistrița Năsăud are calitatea de instanță de executare în raport de normele reținute, având în vedere faptul că sediul cel puțin unuia dintre debitori este în municipiul Bistrița.

Totodată, a reținut că norma din art. 127 alin. (2) C. proc. civ. are caracter facultativ, iar debitorul contestator nu a ales să uzeze de posibilitatea instituită de acest text legal.

Judecătoria Bistrița, prin sentința nr. 1034 din 17 iulie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei către Judecătoria Sectorului 5 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 116 C. proc. civ., și a constatat că reclamantul-contestator Ministerul Justiției a ales să sesizeze cu prezenta acțiune Judecătoria Sectorului 5 București, ca instanță de executare, fixând, în mod definitiv, competența teritorială de soluționare a pricinii în favoarea instanței de la sediul său.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date în competența altor instanțe sau organe".

În cauză, se constată că Judecătoria Bistrița, prin încheierea civilă nr. 5482 din 7 decembrie 2018, a admis cererea BEJ GG. și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 245/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2008, sentința civilă nr. 246/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2008, și sentința civilă nr. 247/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2008, împotriva debitorilor Tribunalul Bistrița-Năsăud și Ministerul Justiției.

Astfel, instanța de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Bistrița, aspect care nu mai poate fi repus în discuție în cursul executării silite, având în vedere prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., anterior citate.

Totodată, Înalta Curte are în vedere faptul că debitorul contestator a ales să nu se folosească, la momentul formulării contestației la executare, de posibilitatea oferită prin dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., alegând să sesizeze instanța de la sediul său, iar nu una dintre judecătoriile aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Cluj, în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii să soluționeze prezenta contestație la executare potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.