ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2799/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2799/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 15 decembrie 2021
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 08.01.2021 sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T., a formulat contestație la executare împotriva executărilor silite, în ansamblu, începute de către U. în dosarele de executare cu numerele 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831, 833/E/2019, împotriva somațiilor emise în dosarele menționate, precum și încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării silite începută de către U. până la soluționarea definitivă a contestației și anularea executării silite însăși și a tuturor actele de executare efectuate în dosarele de executare menționate ale U., inclusiv a încheierilor prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare anterior menționat și să se constate că nu există sume de plată aferente sentinței civile nr. 376/21.02.2008 a Tribunalului Suceava.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205, art. 208 și art. 453 din C. proc. civ.
La termenul din 07 aprilie 2021, raportat la împrejurarea că, în 17 dosare de executare, încuviințarea executării a fost pronunțată de Judecătoria Iași, iar în trei dosare de executare încuviințarea a fost acordată de Judecătoria Suceava, Judecătoria Sector 5 a dispus disjungerea și formarea pentru fiecare dosar de executare indicat în contestația la executare, respectiv nr. 810/E/2019, 811/E/2019, 812/E/2019, 813/E/2019, 814/E/2019, 815/E/2019, 816/E/2019, 817/E/2019, 818/E/2019, 819/E/2019, 820/E/2019, 821/E/2019, 822/E/2019, 824/E/2019, 825/E/2019, 826/E/2019, 827/E/2019, 831/E/2019 și 833/E/2019, a câte unui nou dosar având ca obiect contestație la executare, dosarul în care s-a ivit conflictul de competență fiind înregistrat sub nr. x/2021.
2 Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 5346/2021 din 15 iunie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea contestației la executare în favoarea Judecătoriei Iași.
Instanța a reținut că executarea silită a fost pornită împotriva mai multor debitori, respectiv Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în circumscripția unor instanțe diferite și a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în sensul că este criteriu determinant pentru stabilirea instanței de executare domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, și nu domiciliul contestatorului.
2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Iași, secția civilă, prin sentința civilă nr. 10858/2021 din 21 octombrie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiției, în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Sectorului 5 București a fost făcută după primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii, respectiv ulterior termenului din 07 aprilie 2021, fiind încălcate dispozițiile art. 130-131 din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență
Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. "Contestația se introduce la instanța de executare."
Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Iași și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.
Astfel, instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."
Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."
Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
În cuprinsul paragrafelor 70, 71, 79 și 80 s-au reținut următoarele:
"70. În raport cu cele de mai sus se poate observa că, încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.
Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.
Chiar dacă este real faptul că în cuprinsul C. proc. civ. nu se regăsește o dispoziție normativă care să statueze expres că, odată ce instanța de judecată a încuviințat executarea silită, aceasta devine competentă să soluționeze contestațiile la executare, în condițiile în care există cel puțin doi debitori care au domiciliul sau sediul, după caz, în raza de competență a unor instanțe diferite, iar art. 651 din același cod cuprinde o normă de competență pentru soluționarea acestor tipuri de cereri, numai această interpretare a textelor de lege incidente dă eficiență principiului unicității instanței de executare.
Acest principiu presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare."
În speță, Judecătoria Iași, prin încheierea nr. 2243/CS/26.02.2020, pronunțată în data de 26 februarie 2020, în dosarul nr. x/2019, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc U. privind pe creditoarea A. și pe debitorii Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava și, în consecință, a încuviințat executarea silită, în conformitate cu dispozițiile titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 376/2008 din 21 august 2008 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2008.
Or, câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând caracterul obligatoriu al dezlegării date prin decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare anterior evocată, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 15 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.