ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 145/2022

HOTĂRÂRE

26.01.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 145/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 08 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T., a formulat contestație la executare împotriva executărilor silite în ansamblu, începute de către BEJ U., în dosarele de executare cu numerele 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831, 833/E/2019, împotriva somațiilor emise în dosarele menționate, precum și împotriva încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării silite începută de către BEJ U. până la soluționarea definitivă a prezentei contestații și anularea executării silite însăși și a tuturor actele de executare efectuate în dosarele de executare menționate ale BEJ U., inclusiv a încheierilor prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare anterior menționat și să se constatate că nu există sume de plată aferente sentinței civile nr. 376/21.02.2008 a Tribunalului Suceava.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 712 și următoarele C. proc. civ.

La termenul din 07.04.2021, raportat la aspectele privind împrejurarea că în 17 dosare de executare încuviințarea executării a fost pronunțată de Judecătoria lași, iar în trei dosare de executare încuviințarea a fost acordată de Judecătoria Suceava, instanța a dispus disjungerea și formarea unui dosar distinct pentru fiecare dosar de executare indicat în prezenta contestație la executare, respectiv nr. 810/E/2019, 811/E/2019, 812/E/2019, 813/E/2019, 814/E/2019, 815/E/2019, 816/E/2019, 817/E/2019, 818/E/2019, 819/E/2019, 820/E/2019, 821/E/2019, 822/E/2019, 824/E/2019, 825/E/2019, 826/E/2019, 827/E/2019, 831/E/2019 și 833/E/2019, a câte unui nou dosar având ca obiect contestație la executare și s-a format prezentul dosar înregistrat sub nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 480 din 25 iunie 2020, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Judecătoriei Iași.

În motivare, această instanță a reținut că executarea silită care face obiectul prezentei cauze, a fost încuviințată cu privire la mai mulți debitori, respectiv Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, prin încheierea nr. 2221/CS din 26.02.2020 a Judecătoriei Iași, urmare a declinării judecării cererii de încuviințare a executării silite depusă de executorul judecătoresc la Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 336 din 27.01.2020 a Judecătoriei Suceava pentru motivul prevăzut de dispozițiile art. 127 C. proc. civ. raportat la calitatea creditorilor, care funcționează în raza Curții de Apel Suceava.

S-a reținut că, din interpretarea art. 651 alin (1) C. proc. civ., rezultă faptul că este criteriu determinant pentru stabilirea instanței de executare, domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare. Totodată a reținut că, din cuprinsul art. 651 alin (2) C. proc. civ., rezultă că schimbarea sediului debitorului după începerea executării silite, nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

Astfel, împrejurarea că unii dintre debitorii în raport cu care a fost încuviințată executarea silită, formulează contestație la executare înregistrată la instanța care a încuviințat executarea silită, iar alții formulează contestație la instanța în a cărei circumscripție își au sediul acești alți debitori, nu este aptă a schimba competența instanței de executare, stabilită deja legal, conform principiului unicității instanței de executare, ca fiind Judecătoria Iași-instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite.

Învestită prin declinare, Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 11635/2021 din 05 noiembrie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiției, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, iar conform dispozițiilor art. 131 C. proc. civ. la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

Astfel, instanța a concluzionat că, având în vedere că primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii a fost termenul din 07.04.2021, termen la care instanța a soluționat excepții și a luat măsura administrativă de disjungere a dosarelor și de formare a unui nou dosar de instanță pentru fiecare dosar de executare și față de faptul că la primul termen de judecată instanța nu a procedat la verificarea competenței în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., instanța inițial sesizată, Judecătoria Sectorului 5 București, a devenit competență să soluționeze cauza.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Executarea silită care face obiectul prezentei cauze, a fost încuviințată cu privire la mai mulți debitori, respectiv Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, prin încheierea nr. 2221/CS din 26.02.2020 a Judecătoriei Iași, urmare a declinării judecării cererii de încuviințare a executării silite depusă de executorul judecătoresc la Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 336 din 27.01.2020 a Judecătoriei Suceava, pentru motivul prevăzut de dispozițiile art. 127 C. proc. civ. raportat la calitatea creditorilor și care funcționează în raza Curții de Apel Suceava.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței executare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (3) din același cod, potrivit cu care "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, Judecătoria Iași, prin încheierea nr. 2221/CS pronunțată la data de 26 februarie 2020, a admis cererea de încuviințare a executării silite a debitorilor Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, formulată de executorul judecătoresc, în folosul creditoarei P. și a celorlalți creditori menționați în titlul executoriu.

Prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că "una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare".

Față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în speță nefiind incidentă o ipoteză de excepție în sensul art. 651 alin. (3), teza finală din C. proc. civ., rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Iași, care a încuviințat executarea silită.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimata P., în favoarea Judecătoriei Iași.