ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1075/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiției în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T., a formulat contestație la executare împotriva executărilor silite în ansamblu începute de către BEJ U. în dosarele de executare cu numerele 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831, 833/E/2019, împotriva somațiilor emise în dosarele menționate, precum și încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării silite începută de către BEJ U. până la soluționarea definitivă a prezentei contestații și anularea executării silite însăși și a tuturor actele de executare efectuate în dosarele de executare menționate ale BEJ U., inclusiv a încheierilor prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare anterior menționat și să se constatate că nu există sume de plată aferente sentinței civile nr. 376/21.02.2008 a Tribunalului Suceava.

La termenul din 07.04.2021, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de conexare a dosarelor aflate pe rolul Judecătoriei Iași și pe rolul Judecătoriei Suceava, a unit cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului de a cerere executarea silită și a dispus disjungerea și formarea pentru fiecare dosar de executare indicat în prezenta contestație la executare, respectiv nr. 810/E/2019, 811/E/2019, 812/E/2019, 813/E/2019, 814/E/2019, 815/E/2019, 816/E/2019, 817/E/2019, 818/E/2019, 819/E/2019, 820/E/2019, 821/E/2019, 822/E/2019, 824/E/2019, 825/E/2019, 826/E/2019, 827/E/2019, 831/E/2019 și 833/E/2019, a câte unui nou dosar având ca obiect contestație la executare, sens în care s-a format prezentul dosar înregistrat sub nr. x/2021.

2.1 Prin sentința civilă nr. 5362/16.06.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București și a declinat soluționarea contestației la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimata R., în favoarea Judecătoriei Suceava.

În motivare această instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 714 alin. (1) și 651 alin. (1) C. proc. civ. reținând că încuviințarea executării silite a fost dispusă prin încheierea Judecătoriei Iași nr. 2025 din 21.02.2020, care devine astfel instanță de executare, însă în dispozitiv soluția este aceea de declinare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 4359/29.10.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat soluționarea contestației la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimata R. în favoarea Judecătoriei Iași, reținând că instanța de executare este instanța care a încuviințat executarea silită, respectiv Judecătoria Iași.

2.3 Judecătoria Iași, secția civilă, prin încheierea nr. 860/03.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență.

La pronunțarea soluției, această instanță a avut în vedere faptul că primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii a fost termenul din 07.04.2021, termen la care Judecătoria Sectorului 5 București a soluționat excepții și a luat măsura administrativă de disjungere a dosarelor și de formare a unui nou dosar de instanță pentru fiecare dosar de executare aferent cu reținerea doar a dosarului de executare nr. 809/E/2019, faptul că la primul termen de judecată instanța nu a procedat la verificarea competenței în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu a reținut că prorogă verificarea acesteia în temeiul art. 131 alin. (2) C. proc. civ., astfel că Judecătoria Iași a considerat că acestea reprezintă argumente în sensul câștigării competenței de către prima instanță sesizată.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Prioritar, se rețin incidente dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. cu privire la cazurile în care există conflict negativ de competență, potrivit cărora când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat competente.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict.

În speță, trei instanțe și-au declinat succesiv competența de soluționare a contestației la executare, iar ultima instanță învestită- Judecătoria Iași- a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea primei instanțe învestite- Judecătoria sectorului 5 București, aspect ce configurează un conflict negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte în stabilirea regulatorului de competență are în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 08.01.2021 sub nr. x/2021, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, contestatorul Ministerul Justiției în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., V., Q., R., S. și T., a formulat contestație la executare împotriva executărilor silite în ansamblu începute de către BEJ U. în dosarele de executare cu numerele 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831, 833/E/2019, împotriva somațiilor emise în dosarele menționate, precum și a încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării silite începută de către BEJ U. până la soluționarea definitivă a prezentei contestații, anularea executării silite însăși, a tuturor actele de executare efectuate în dosarele de executare menționate ale BEJ U., inclusiv a încheierilor prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare anterior menționat și să se constatate că nu există sume de plată aferente sentinței civile nr. 376/21.02.2008 a Tribunalului Suceava.

La termenul de judecată din 7 aprilie 2021, prima instanță învestită, Judecătoria sectorului 5 București, a dispus disjungerea și formarea pentru fiecare dosar de executare indicat în contestația la executare, a câte unui nou dosar distinct, având ca obiect contestație la executare, respectiv nr. 810/E/2019, 811/E/2019, 812/E/2019, 813/E/2019, 814/E/2019, 815/E/2019, 816/E/2019, 817/E/2019, 818/E/2019, 819/E/2019, 820/E/2019, 821/E/2019, 822/E/2019, 824/E/2019, 825/E/2019, 826/E/2019, 827/E/2019, 831/E/2019 și 833/E/2019, și rămânerea în prezenta cauză a dosarului de executare nr. 809/E/2019, ca fiind dosarul la care face referire prezenta contestație la executare, intimată fiind R.. Astfel, în urma disjungerii, cererile au dobândit individualitate, urmând a fi soluționate separat, în cadrul mai multor procese, disjungerea fiind, în acest caz, o măsură premergătoare stabilirii competenței de soluționare a cererilor în raport de instanțele care au dispus încuviințarea executării silite.

Așadar, contestația formulată în cadrul dosarului de executare nr. 809/E/2019 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. x/2021.

Față de acest aspect, se constată că la primul termen de judecată stabilit în dosarul format după disjungere, nr. 7611/302/2021, având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiției în contradictoriu cu intimata R., instanța, constatând că procedura de citare a părților a fost legal îndeplinită, a invocat, în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Reținând aceste aspecte referitoare la momentul invocării excepției de necompetență teritorială, care, a fost interpretat diferit de Judecătoria Iași prin hotărârea de declinare și a generat apariția conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că prin contestația la executare ce face obiectul litigiului de fond, contestatorul Ministerul Justiției a solicitat anularea executării silite inițiate de Biroul executorului judecătoresc "U." în dosarul nr. x/2019.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1), raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

Potrivit art. 712 alin. (1) din C. proc. civ. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, executarea silită a debitorilor Tribunalul Suceava, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și Ministerul Justiției, în dosarul nr. x/2019, cu privire la titlul executoriu reprezentat de sentința civilă irevocabilă nr. 376 din 21 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, a fost încuviințată prin încheierea nr. 2025/CS/21.02.2020 a Judecătoriei Iași, la cererea BEJ U., până la realizarea dreptului creditoarei R..

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competență a instanței de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanței de executare, deja determinată prin efectul pronunțării hotărârii prin care a fost încuviințată executarea silită, care a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței ce a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanșată.

Cu alte cuvinte, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite și indiferent de schimbarea domiciliului debitorului, după încuviințarea executării silite.

De altfel, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum în speță cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 2025/CS din 21 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria Iași, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, anume Judecătoria Iași, ca instanță de executare, astfel definită chiar înainte de 08 ianuarie 2021, data înregistrării contestației la executare în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiției în contradictoriu cu R., în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2022.