ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 556/2022

HOTĂRÂRE

17.03.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 556/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată, la data de 08.01.2021 sub nr. x/2021, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, contestatorul Ministerul Justiției în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T., a formulat contestație la executare împotriva executărilor silite în ansamblu începute de către BEJ U. în dosarele de executare cu numerele 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831, 833/E/2019, împotriva somațiilor emise în dosarele menționate, precum și a încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării silite începută de către BEJ U. până la soluționarea definitivă a prezentei contestații, anularea executării silite însăși, a tuturor actele de executare efectuate în dosarele de executare menționate ale BEJ U., inclusiv a încheierilor prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare anterior menționat și să se constatate că nu există sume de plată aferente sentinței civile nr. 376/21.02.2008 a Tribunalului Suceava.

În motivare, contestatorul a arătat că, în data de 23.12.2020, au fost înregistrate la Ministerul Justiției un număr de 8 somații, iar, la data de 31.12.2020, au fost înregistrate alte 12 somații, toate emise de către BEJ U.. Dosarele de executare în care au fost emise somațiile au la bază același titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 376/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia nr. 1431/12.11.2019 a Curții de Apel Suceava, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Contestatorul a solicitat conexarea dosarelor potrivit dispozițiilor art. 654 alin. (1) și (5), raportat la art. 59 din C. proc. civ., în interesul bunei administrări a justiției.

Totodată, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare având în vedere că executarea silită a fost pornită cu încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, act normativ care cuprinde dispoziții speciale și derogatorii de la dreptul comun, fiind adoptată tocmai pentru a evita crearea de blocaje în activitatea unor instituții angrenate în numeroase proceduri judiciare, expuse oricând executării silite, situație în care se află, de altfel, și Ministerul Justiției.

Ministerul Justiției a mai precizat că în 17 dosare de executare încuviințarea executării a fost pronunțată de Judecătoria Iași, iar în trei dosare de executare încuviințarea a fost acordată de Judecătoria Suceava.

Cum datele spețelor sunt identice, a considerat că nu poate fi atrasă competența mai multor instanțe pentru soluționarea încuviințării. Având în vedere calitatea creditorilor, de personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Suceava, devin incidente prevederile art. 127 din C. proc. civ. referitoare la competența facultativă. A susținut că instanța trebuie să constate că Judecătoria Suceava era necompetentă să judece încuviințarea executării, iar, în temeiul art. 712 alin. (3) din C. proc. civ., să se anuleze încheierile de încuviințare a executării silite.

Intimații au formulat întâmpinare prin care au arătat că lasă la aprecierea instanței conexarea dosarelor execuționale în cadrul cărora se urmărește punerea în executare a aceluiași titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 376/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1431/12.11.2009 a Curții de Apel Suceava. Totodată, au arătat că pe rolul Judecătoriei Suceava și al Judecătoriei Iași sunt înregistrate contestațiile la executare formulate de către Tribunalul Suceava și de către DGRTP Iași - AJFP Suceava. În acest context, au susținut că este utilă conexarea tuturor dosarelor de pe rolul Judecătoriei Iași și de pe rolul Judecătoriei Suceava la prezentul dosar.

La termenul de judecată din 7 aprilie 2021, instanța a dispus disjungerea și formarea pentru fiecare dosar de executare indicat în contestația la executare, a câte unui nou dosar distinct, având ca obiect contestație la executare, respectiv nr. 810/E/2019, 811/E/2019, 812/E/2019, 813/E/2019, 814/E/2019, 815/E/2019, 816/E/2019, 817/E/2019, 818/E/2019, 819/E/2019, 820/E/2019, 821/E/2019, 822/E/2019, 824/E/2019, 825/E/2019, 826/E/2019, 827/E/2019, 831/E/2019 și 833/E/2019, și rămânerea în prezenta cauză a dosarului de executare nr. 809/E/2019, ca fiind dosarul la care face referire prezenta contestație la executare, intimată fiind I.. A respins cererea de conexare formulată de intimați.

La termenul de judecată din data de 16 iunie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a invocat excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea cauzei.

II. Hotărârea Judecătoriei sectorului 5 București

Prin sentința civilă nr. 5368 din 16 iunie 2021, Judecătoria sectorului 5 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță învestită a reținut că la data sesizării organului de executare domiciliul debitoarei, era în Iași, iar schimbarea domiciliului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare. Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași - instanță în a cărei circumscripție se află domiciliul debitoarei.

Contrar considerentelor, în dispozitivul sentinței, a fost menționat că se declină cauza în favoarea Judecătoriei Suceava.

III. Hotărârea Judecătoriei Suceava:

Astfel învestită, Judecătoria Suceava, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, iar, prin sentința civilă nr. 4043 din 19 octombrie 2021, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

În motivare, instanța a reținut, în acord cu motivarea sentinței civile nr. 5368/2021 a primei instanțe învestite, că executarea silită a fost încuviințată de către Judecătoria Iași prin încheierea nr. 2396/C.S./2020, astfel că aceasta rămâne competentă a soluționa contestațiile la executare demarate de oricare dintre debitori împotriva formelor de executare până la încetarea executării demarate în dosarul de executare al BEJ U..

IV. Hotărârea Judecătoriei Iași:

Învestită prin declinare, Judecătoria Iași, în temeiul art. 131 din C. proc. civ. a procedat la verificarea competenței sale generale, materiale și teritoriale și a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea contestației la executare.

Prin sentința civilă nr. 356 din 20 ianuarie 2022, a admis excepția, a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București competența de soluționare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea stabilirii regulatorului de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Judecătoria Iași a avut în vedere următoarele argumente:

Un prin argument a fost acela că primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii a fost termenul din 07.04.2021, termen la care instanța era obligată să verifice și să stabilească competența, măsura administrativă a disjungerii luată după soluționarea unor excepții de fond privind cauza în ansamblul său nefiind de natură să repună acțiunea din speță, în fața primului termen de judecată în sensul art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Altfel spus, lipsa din încheierea din 07.04.2021, care este o încheiere interlocutorie, a oricărei mențiuni privitoare la competență, conform art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate cu soluționarea dosarului nr. x/2021, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând un recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 31/2019 a statuat că din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis.

În continuare, Judecătoria Iași a invocat și Decizia RIL nr. 20/2021, ale cărei considerente nu contravin argumentației că nu se poate încălca termenul în care instanța este obligată să își verifice competența în soluționarea cauzei.

În acest context, chiar dacă Judecătoria Iași a devenit instanță de executare prin încuviințarea executării silite, nu se putea ignora încheierea interlocutorie pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București la 7 aprilie 2021.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Prioritar, se rețin incidente dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. cu privire la cazurile în care există conflict negativ de competență, potrivit cărora când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat competente.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict.

În speță, trei instanțe și-au declinat succesiv competența de soluționare a contestației la executare, iar ultima instanță învestită- Judecătoria Iași- a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea primei instanțe învestite- Judecătoria sectorului 5 București, aspect ce configurează un conflict negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte în stabilirea regulatorului de competență are în vedere următoarele:

La termenul de judecată din 7 aprilie 2021, prima instanță învestită, Judecătoria sectorului 5 București, a dispus disjungerea și formarea pentru fiecare dosar de executare indicat în contestația la executare, a câte unui nou dosar distinct, având ca obiect contestație la executare, respectiv nr. 810/E/2019, 811/E/2019, 812/E/2019, 813/E/2019, 814/E/2019, 815/E/2019, 816/E/2019, 817/E/2019, 818/E/2019, 819/E/2019, 820/E/2019, 821/E/2019, 822/E/2019, 824/E/2019, 825/E/2019, 826/E/2019, 827/E/2019, 831/E/2019 și 833/E/2019, și rămânerea în prezenta cauză a dosarului de executare nr. 809/E/2019, ca fiind dosarul la care face referire prezenta contestație la executare, intimată fiind I.. Astfel, în urma disjungerii, cererile au dobândit individualitate, urmând a fi soluționate separat, în cadrul mai multor procese, disjungerea fiind, în acest caz, o măsură premergătoare stabilirii competenței de soluționare a cererilor în raport de instanțele care au dispus încuviințarea executării silite.

Așadar, contestația formulată în cadrul dosarului de executare nr. 809/E/2019 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. x/2021.

Față de acest aspect, se constată că la primul termen de judecată stabilit în dosarul format după disjungere, nr. 237/302/2021, având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiției în contradictoriu cu intimata I., instanța, constatând că procedura de citare a părților a fost legal îndeplinită, a invocat, în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Reținând aceste aspecte referitoare la momentul invocării excepției de necompetență teritorială, care, a fost interpretat diferit de Judecătoria Iași prin hotărârea de declinare și a generat apariția conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că prin contestația la executare ce face obiectul litigiului de fond, contestatorul Ministerul Justiției a solicitat anularea executării silite inițiate de Biroul executorului judecătoresc "U." în dosarul nr. x/2019.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1), raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

Potrivit art. 712 alin. (1) din C. proc. civ. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, executarea silită a debitorilor Tribunalul Suceava, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suveava și Ministerul Justiției, în dosarul nr. x/2019, cu privire la titlul executoriu reprezentat de sentința civilă irevocabilă nr. 376 din 21 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, a fost încuviințată prin încheierea nr. 2396/CS/02.02.2020 a Judecătoriei Iași, la cererea BEJ U., până la realizarea dreptului creditoarei I..

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competență a instanței de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanței de executare, deja determinată prin efectul pronunțării hotărârii prin care a fost încuviințată executarea silită, care a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței ce a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanșată.

Cu alte cuvinte, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite și indiferent de schimbarea domiciliului debitorului, după încuviințarea executării silite.

De altfel, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum în speță cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 2396/CS din 02 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria Iași, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, anume Judecătoria Iași, ca instanță de executare, astfel definită chiar înainte de 08 ianuarie 2021, data înregistrării contestației la executare în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiției în contradictoriu cu I., în favoarea Judecătoriei Iași.