ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1501/2020

HOTĂRÂRE

14.07.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1501/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 11.01.2019, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE. și FF., a solicitat suspendarea executării silite începute de către BEJ GG. în dosarul de executare nr. 220/2018, până la soluționarea contestației la executare; anularea executării silite începute în dosarul de executare nr. 220/2018 al BEJ GG.; anularea încheierii de încuviințare a executării silite a Judecătoriei Bistrița pronunțată în dosarul nr. x/2018, a încheierii dispusă de BEJ, precum și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 220/2018.

În susținerea cererii a arătat că executorul judecătoresc a procedat la luarea măsurilor de executare silită cu încălcarea prevederilor art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora instituția publică debitoare are la dispoziție un termen de 6 luni pentru îndeplinirea obligațiilor de plată stabilite prin titluri executorii în situația în care nu dispune de fonduri pentru achitarea acestora.

A apreciat contestatorul că, în dosarul de executare nr. 220/2018, BEJ GG. a încălcat aceste dispoziții speciale și derogatorii și a emis somația, deși obligațiile de plată aferente titlurilor executorii enumerate în cuprinsul acesteia din anul 2008 au fost executate voluntar, integral, conform graficelor de eșalonare prevăzute de O.U.G. nr. 75/2008 și O.U.G. nr. 71/2009 astfel cum rezultă din adresa din 03.01.2019 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

De asemenea, contestatorul a susținut că, ulterior pronunțării sentinței civile nr. 211/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2701/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, sentinței civile nr. 214/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1612/R/2009 a Curții de Apel Cluj Napoca, precum și sentinței civile nr. 249/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2007 irevocabilă prin decizia civilă nr. 2405/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj au fost adoptate o serie de acte normative în materia salarizării personalului bugetar, care au condus la reîncadrarea personalului începând cu 01 ianuarie 2010 în temeiul Legii-cadru nr. 330/2009, respectiv începând cu 01 ianuarie 2011 în temeiul Legii-cadru nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010.

A mai arătat și că diferențele salariale solicitate ca urmare a determinării indemnizației brute lunare în funcție de coeficienții de multiplicare ce se aplică procurorilor de la DNA și DIICOT ulterior lunii noiembrie 2009 nu pot forma obiectul executării silite câtă vreme creditorii nu au depus titluri executorii reprezentate de sentințe pronunțate ca urmare a contestației la titlu/cererii de lămurire a dispozitivului acestora din anul 2008. Singurele titluri executorii invocate sunt cele din 2008 care au fost achitate voluntar.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712-720 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 4043 din 30 mai 2019, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

În motivare a reținut că prin încheierea nr. 5345 din data de 28.11.2018, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2018, a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Justiției și Tribunalul Bistrița Năsăud.

Cu toate acestea, întrucât unii dintre creditorii intimați în prezenta cauză sunt judecători în activitate la Judecătoria Bistrița Năsăud, s-a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și, constatând că debitorul Ministerul Justiției a adresat prezenta contestație la o altă instanță decât cea la care lucrează o parte dintre intimați, a apreciat că acesta și-a manifestat voința în sensul ca cererea sa să nu fie judecată de Judecătoria Bistrița Năsăud.

Totodată, văzând conținutul prevederilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora debitorul poate introduce contestația la executare și la altă instanță decât cea competentă, dar numai la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Târgu Mureș, prin sentința nr. 4075 din 24 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița Năsăud.

Pentru a dispune astfel a reținut că, potrivit art. 714 C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare care, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscrispție se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Astfel, a constatat că Judecătoria Bistrița Năsăud are calitatea de instanță de executare în raport de normele reținute, având în vedere faptul că sediul cel puțin unuia dintre debitori este în municipiul Bistrița Năsăud.

Totodată, a reținut că norma din art. 127 alin. (2) C. proc. civ. are caracter facultativ, iar debitorul contestator nu a ales să uzeze de posibilitatea instituită de acest text legal.

Judecătoria Bistrița, prin sentința nr. 612 din 9 iunie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei către Judecătoria Sectorului 5 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că în dosarul execuțional nr. x/2018 al B.E.J. GG. executarea silită a fost demarată împotriva a doi debitori: Ministerul Justiției, cu sediul în București, str. x, și Tribunalul Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița, str. x, jud. Bistrița-Năsăud, considerent pentru care, în raport de dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competența, ca instanță de executare, ar reveni atât Judecătoriei Sectorului 5 București, cât și Judecătoriei Bistrița.

Apoi, a apreciat incidente în cauză dispozițiile art. 112 și art. 116 C. proc. civ., și a constatat că reclamantul-contestator Ministerul Justiției a ales să sesizeze cu prezenta acțiune Judecătoria Sectorului 5 București, ca instanță de executare, fixând, în mod definitiv, competența teritorială de soluționare a pricinii în favoarea instanței de la sediul său.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date în competența altor instanțe sau organe".

În cauză, se constată că Judecătoria Bistrița Năsăud, prin încheierea civilă nr. 5345/CC din 28 noiembrie 2018, a admis cererea BEJ GG. și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 211/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2008, sentința civilă nr. 214/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2008, și sentința civilă nr. 249/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2007, împotriva debitorilor Tribunalul Bistrița-Năsăud și Ministerul Justiției.

Astfel, instanța de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Bistrița Năsăud, aspect care nu mai poate fi repus în discuție în cursul executării silite, având în vedere prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., anterior citate.

Totodată, Înalta Curte are în vedere faptul că debitorul contestator a ales să nu se folosească, la momentul formulării contestației la executare, de posibilitatea oferită prin dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., alegând să sesizeze instanța de la sediul său, iar nu una dintre judecătoriile aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Cluj, în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii să soluționeze prezenta contestație la executare potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița Năsăud.