ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 313/2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 11 septembrie 2019, sub nr. x/2019, în temeiul dispozițiilor art. art. 665, alin. (1) din C. proc. civ. executorul judecătoresc A. din cadrul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați B. și A., a solicitat instanței să încuviințeze executarea silită a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis la 17.05.2017, scadent la 24.07.2019 pentru suma de 410.564,44 RON emis de C. SRL și avalizat de D., la cererea creditoarei E. SA membră a grupului F., în contradictoriu cu debitoarea D., pentru recuperarea sumei de 410.564,44 RON, reprezentând debit.

Prin Sentința civilă nr. 9890 din 23 septembrie 2019, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului I București, reținând, în esență că, având în vedere faptul că locul plății biletului la ordin este București, în temeiul prevederilor art. 529 raportat la art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența teritorială aparține acestei instanțe.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 1 București, prin Sentința civilă nr. 7522 din 06 noiembrie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, raportat la dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., și având în vedere că domiciliul debitorului este în Iași, la dosarul cauzei neexistând probe din care să reiasă că acesta ar deține bunuri în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București, singura instanță competentă în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite formulată în cauză fiind Judecătoria Iași.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

La data de 16 octombrie 2017, pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. x/2019, a fost înregistrată cererea formulată de executorul judecătoresc A. din cadrul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați B. și A., prin care a solicitat instanței să încuviințeze executarea silită a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis la 17.05.2017, scadent la 24.07.2019 pentru suma de 410.564,44 RON emis de C. SRL și avalizat de D., la cererea creditoarei E. SA membră a grupului F., în contradictoriu cu debitoarea D., pentru recuperarea sumei de 410.564,44 RON, reprezentând debit.

Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană (emitentul) se obligă să plătească altei persoane (beneficiarul, creditorul), sau la ordinul acesteia, o anumită sumă de bani, la scadență, acesta putând fi garantat prin aval.

Prin avalizare se oferă o garanție a îndeplinirii obligației asumate de către unul dintre semnatarii biletului la ordin, acesta fiind semnat de debitor (emitent) și de terțul garant, numit avalist. Prin semnarea biletului la ordin avalistul își asumă obligația de plată față de beneficiar, la fel ca emitentul, obligându-se să achite suma din biletul la ordin dacă, la scadență, emitentul nu face acest lucru. La scadență, biletul la ordin care nu este plătit către beneficiar, poate fi învestit de instanță cu formulă executorie, la cererea beneficiarului și apoi se trece la executarea silită a emitentului sau a avalistului pentru suma care trebuie plătită.

Din biletul la ordin seria x nr. x emis la 17.05.2017, scadent la 24.07.2019 aflat în copie la dosarul Judecătoriei Iași nr. x/2019, rezultă că emitent este C. SRL, la ordinul creditoarei E. SA membră a grupului F., iar D. are calitate de avalist care și-a asumat, prin avalizarea biletului la ordin, obligația de a plăti suma înscrisă în biletul la ordin emis de C. SRL.

Din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de emitentul biletului la ordin, în calitate de debitor principal, cât și de avalist, în calitate de garant.

În acest sens, sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că: "sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul" și cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora "creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

Se reține că, în cauză, cererea de încuviințare a executării silite este formulată împotriva avalistului D.

În ceea ce privește norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competență, se constată că ambele instanțe au reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., însă Judecătoria Iași s-a raportat la locul efectuării plății.

Înalta Curte reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - normă de competență proprie fazei de executare silită - potrivit cărora: "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Stabilirea competenței în raport de locul plății menționat în biletul la ordin la care s-a raportat Judecătoria Iași nu este susținută de niciun temei legal, întrucât, în faza de executare silită, se aplică dispozițiile speciale din Cartea a V-a a C. proc. civ., respectiv art. 651, derogatorii de la dreptul comun.

De altfel, se reține că prin Decizia nr. 7/2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 220/30.03.2017, obligatorie de la publicare, conform art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a statuat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și a unor acte normative conexe, raportat la art. 640 și art. 666 din C. proc. civ., învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin se face în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite, iar nu ca o etapă prealabilă distinctă."

În raport de considerentele reținute și de textele legale evocate, precum și față de împrejurarea că la data sesizării organului de executare avalistul D., în calitate de debitor împotriva cărora se solicită încuviințarea executării silite, are domiciliul în municipiul Iași, așa cum reiese din conținutul cererii de încuviințare a executării silite aflate la dosarului Judecătoriei Iași nr. x/2019, competenta soluționării cererii de încuviințare a executării silite, în raport de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., aparține Judecătoriei Iași.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de creditoarea E. SA membră a grupului F., în contradictoriu cu debitoarea D. și petenții A. și Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. și A., având ca obiect "încuviințare executare silită", în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de creditoarea E. SA membră a grupului F., în contradictoriu cu debitoarea D. și petenții A. și Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. și A., având ca obiect "încuviințare executare silită", în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2020.

Procesat de GGC - GV