ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1285/2019

HOTĂRÂRE

18.06.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1285/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 15.04.2019, sub nr. x/2019, petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., B. și C., a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorilor D. SRL, E. și F., în temeiul titlului executoriu constând în biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 5.04.2019, scadent la data de 10.04.2019, pentru realizarea creanței în sumă de 45.520 RON, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.

Prin încheierea din data de 25 aprilie 2019, Judecătoria Iași, secția civilă, a admis cererea de încuviințare a executării silite în ceea ce o privește pe debitoarea D. SRL, și a disjuns cauza în ceea ce îi privește pe debitorii E. și F.

Prin Încheierea nr. x din 3 mai 2019, pronunțată în Dosarul disjuns nr. x/2019, Judecătoria Iași, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a dispus declinarea dosarului în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile art. 527, 529 și art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., și văzând că domiciliul debitorilor E. și F., se află în Timișoara, competența de soluționare a cauzei revine acestei din urmă instanțe.

Investită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Timișoara, prin Încheierea nr. 6.859/C. civ. din 24 mai 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei către Judecătoria Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 651 alin. (1) coroborat cu art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., reținând că instanța de executare competentă este judecătoria din circumscripția căreia se află sediul debitorului principal.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, reține următoarele:

La data de 15 aprilie 2019, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., B. și C., a solicitat Judecătoriei Iași, la cererea creditoarei G. SRL, încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 5.04.2019, împotriva debitoarei D. SRL, și avaliștilor E. și F.

Din biletul la ordin seria x nr. x, aflat în copie la dosarul Judecătoriei Iași, rezultă că emitentul acestuia este SC D. SRL, creditoarea SC G. SRL, iar E. și F. au calitatea de avaliști, aceștia asumându-și, prin avalizarea biletului la ordin, obligația de a plăti suma înscrisă în biletul la ordin, de 45.520 RON.

Din perspectiva fazei executării silite, în conformitate cu dispozițiile art. 645 alin. (1) raportat la art. 648 alin. (1) C. proc. civ., debitorul poate fi reprezentat atât de emitentul biletului la ordin, în calitate de debitor principal, cât și de avaliști, în calitate de garanți.

Se reține că în cauză cererea de încuviințare a executării silite este formulată atât împotriva debitoarei principale, D. SRL, cât și a avaliștilor E. și F.

În faza executării silite sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel..."

Înalta Curte, constată că, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în cazul în speță, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 din C. proc. civ.

Astfel, potrivit textului legal anterior menționat, "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia. În cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali".

Față de cele anterior arătate, Înalta Curte, va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., B. și C., în contradictoriu cu debitorii E. și F., în favoarea Judecătoriei Iași, în circumscripția căreia se afla, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului principal.