ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2375/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 24 aprilie 2019, sub nr. x/2019, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L. a formulat contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. x/2019 al BEJ C., respectiv: Somațiunea de executare, Titlul Executoriu - Bilet la ordin seria x nr. x, în sumă de 79.130,06 RON emis la data de 22 iunie 2016 de S.C. D. S.R.L., avalizat de A., înștiințare înființare poprire din data de 1 aprilie 2019, Adresa din data de 1 aprilie 2019, încheierea din data de 13 martie 2019, încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare, încheierea de încuviințare a executării silite solicitând instanței anularea formelor de executare silită întocmite în dosarul de executare mai sus menționat și suspendarea executării silite.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711, art. 718 și urm., art. 399 - 402 și art. 404 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 8066 din 19 iunie 2019, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin., cauza fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 24 aprilie 2019.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 112 alin. (1) C. proc. civ. și, analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a apreciat că intimata S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei, S.C. D. S.R.L. emitentă a biletului la ordin seria x nr. x, precum și împotriva contestatorului, în calitate de debitor avalist, prin S.P.EJ. E..

Judecătoria Drobeta - Turnu Severin, prin încheierea de executare silită nr. x din 19 decembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 a admis cererea de încuviințare a executării silite atât împotriva societății comerciale debitoare cât și asupra avalistului biletului la ordin, contestatorul din prezentul dosar.

La o dată ulterioară, respectiv 13 martie 2019, creditoarea intimată a înregistrat o nouă cerere de executare silită, de data aceasta îndreptată exclusiv împotriva debitorului avalist, la BEJ C..

Judecătoria Timișoara a pronunțat în data de 21 martie 2019 încheierea nr. 3954, în dosarul nr. x/2019, prin care a încuviințat executarea silită împotriva acestui debitor.

În acest sens, se constată că în ambele dosare încuviințarea executării silite s-a dispus în baza aceluiași titlul executoriu, reprezentat de biletul la ordin menționat mai sus, pentru aceeași sumă, respectiv 79.130,06 RON, și prin toate formele de executare silită.

Debitorul avalist a formulat contestație la executare împotriva executării silite demarate în ambele dosare execuționale, atât cel instrumentat de S.P.EJ. E. cât și cel instrumentat de BEJ C..

Prin urmare, instanța constată că în prezent, pe rolul Judecătoriei Timișoara, cât și a Judecătoriei Drobeta - Turnu Severin se află înregistrate două contestații la executare identice, în care se judecă aceleași părți, dar care vizează acte de executare emise de executori judecătorești diferiți în dosare execuționale diferite, în baza aceluiași titlu executoriu.

Soluția cu privire la unicitatea instanței de executare se impune pentru evitarea unor soluții contradictorii atât în procedura încuviințării executării silite cât și în cazul contestațiilor la executare, în special atunci când se contestă executarea silită însăși sau titlul executoriu (ca în cazul dedus judecății) fiind necesar ca asupra acestor aspecte să se pronunțe o singură instanță.

Din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv extrasul ORC de la fila x din copia dosarului execuțional nr. x/2019 al B.E.J. C. și răspunsul primit de la grefa Judecătoriei Timișoara, rezultă că sediul debitoarei S.C. D. S.R.L, emitentă a biletului la ordin pus în executare, este în municipiul Drobeta - Turnu Severin, iar domiciliul avalistului este, încă din anul 2014, în comuna Giroc, sat Chișoda, Județul Timiș.

Totodată, se reține că ulterior înregistrării cererii de executare silită în dosarul execuțional nr. x/2019, mai exact la 22 aprilie 2019, avalistul și-a stabilit oficial reședința în municipiul Drobeta - Turnu Severin.

Prin sesizarea S.P.EJ. E. din circumscripția Curții de apel Craiova și prin pronunțarea de către Judecătoria Drobeta - Turnu Severin, a Încheierii nr. 7318 din 19 decembrie 2018, în dosarul nr. x/2018, prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite atât împotriva societății comerciale debitoare, cât și asupra avalistului biletului la ordin, contestatorul din prezentul dosar, creditoarea a făcut aplicarea dispozițiilor art. 112 alin. (1) teza finală C. proc. civ., sesizând instanța de executare competentă pentru debitorul principal, respectiv S.C. B. S.R.L., operând practic o prorogare legală de competență în favoarea acestei instanțe.

În acest context, se apreciază că nu se impunea înregistrarea unei noi cereri de executare silită și sesizarea instanțelor de executare de la domiciliul avalistului, raportat și la susținerile acestuia, potrivit cărora, ulterior pronunțării sentinței de divorț în dosarul nr. x/2017 domiciliul efectiv al acestuia este în municipiul Drobeta-Turnu Severin.

În continuare, se menționează considerentele Înaltei Curți reținute prin Decizia nr. 1292 din 7 iunie 2016, pronunțată de secția I civilă, potrivit cărora "în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, sunt aplicabile, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., care reglementează un caz de prorogare legală de competență în cazul pluralității de pârâți".

Astfel, împrejurarea că art. 651 C. proc. civ. instituie o competență teritorială absolută nu face inaplicabile prevederile de la art. 112 din același cod, deoarece acestea nu transformă caracterul de ordine publică al normelor de la art. 651 în unul de ordine privată, cele două chestiuni fiind diferite.

Așadar, prevederile legale care stabilesc competența teritorială exclusivă a instanțelor judecătorești, derogatorie de la dreptul comun, sunt de ordine publică, de strictă interpretare și aplicare, conform dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 714, 651 și 112 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetentei teritoriale exclusive a Judecătoriei Timișoara, invocata din oficiu și a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, instanță de executare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 24 aprilie 2019, sub același număr de dosar.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, invocată din oficiu, în conformitate cu art. 248 C. proc. civ., instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 651 alin. (1) raportat la dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea cărora, a hotărât următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3703 din 24 octombrie 2019, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, invocată de către instanță, din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Timișoara și Judecătoria Drobeta-Turnu Severin București s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 6 decembrie 2019, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., Înalta Curte constată că instanța a fost sesizată cu contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. x/2019 al BEJ C., respectiv: Somațiunea de executare, Titlul Executoriu - Bilet la ordin seria x nr. x, în suma de 79.130,06 RON emis la data de 22 iunie 2016 de S.C. D. S.R.L., avalizat de A., înștiințare înființare poprire din data de 1 aprilie 2019, Adresa din data de 1 aprilie 2019, încheierea din data de 13 martie 2019, încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare, încheierea de încuviințare a executării silite, solicitând instanței anularea formelor de executare silită întocmite în dosarul de executare mai sus menționat și suspendarea executării silite.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, iar conform art. 714 alin. (1) C. proc. civ. contestația se introduce la instanța de executare.

Din analiza înscrisurile depuse la dosarul cauzei, se reține că intimata S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei S.C. D. S.R.L. - emitentă a biletului la ordin seria x nr. x, precum și împotriva contestatorului, în calitate de debitor avalist, prin S.P.E.J. E..

De asemenea, se reține că Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, prin încheierea de executare silită nr. x din 19 decembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 a admis cererea de încuviințare a executării silite atât împotriva societății comerciale debitoare, cât și asupra avalistului biletului la ordin, contestatorul din prezentul dosar.

Totodată, se constată că la 13 martie 2019 creditoarea B. S.R.L. a înregistrat o nouă cerere de executare silită împotriva debitorului A. la BEJ C., iar Judecătoria Timișoara a pronunțat la 21 martie 2019 încheierea nr. x, în dosarul nr. x/2019, prin care a încuviințat executarea silită împotriva acestui debitor în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 22 iunie 2016.

Prin urmare, se constată că debitorul A., la data de 24 aprilie 2019 a formulat contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2019 al BEJ C., contrar celor reținute de Judecătoria Timișoara, potrivit cărora, debitorul avalist a formulat contestație la executare împotriva executării silite demarate în ambele dosare execuționale, atât cel instrumentat de S.P.EJ. E. cât și cel instrumentat de BEJ C.,

În ceea ce privește existența pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin a dosarului nr. x/2019, se constată că acesta privește aceeași contestație la executare formulată de către debitorul A. împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. x/2019 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc C., contestatorul înțelegând să înregistreze aceeași cerere de chemare în judecată pe rolul a două instanțe diferite. Totodată, se reține că nu sunt contestate actele de executare întocmite de către SPEJ E., acesta făcând referire exclusiv la dosarul de executare întocmit de către BEJ C..

Așadar, potrivit înscrisurilor înregistrate pe rolul Judecătoriei Timișoara, debitorul A. are domiciliul stabilit din 27 octombrie 2014 în comuna Giroc, sat Chișoda, strada x, nr. 19A1, județul Timișoara, iar faptul că la data de 22 aprilie 2019 debitorul A. și-a stabilit reședința în Municipiul Drobeta-Turnu Severin, nu este de natură a modifica competența instanței de executare.

Cu referire la susținerea Judecătoriei Timișoara, conform căreia, operează o prorogare legală de competență în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, întrucât debitoarea S.C. D. S.R.L. are sediul în Municipiul Drobeta-Turnu Severin, iar avalistul A., deși are domiciliul în comuna Giroc, județul Timiș este considerat a fi un debitor accesoriu, instanța reține că avalistul este ținut în același mod ca și persoana pentru care a garantat, avalul fiind o garanție autonomă prin care avalistul se obligă în solidar cu emitentul la plată, deținătorul biletului la ordin având dreptul de a urmării garantul și avalistul, fie individual, fie împreună, astfel cum prevăd dispozițiile art. 52 din Legea nr. 58/1934.

Din această perspectivă, avându-se în vedere normele de competență teritorială exclusivă, de ordine publică, reglementate în materie de executare silită, prin raportare la dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu art. 130 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la art. 651 alin. (1) și art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., precum și faptul că se contestă exclusiv actele emise de către BEJ C., iar instanța care a încuviințat executarea silită este Judecătoria Timișoara, se constată că aceasta este și instanța de executare competentă să soluționeze prezenta contestație la executare formulată de contestatorul A..

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2019.

GGC - MM