ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4121/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4121/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 5 octombrie 2018
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Prin cererea înregistrată la 11.10.2017 pe rolul Judecătoriei Timișoara, contestatorul A. a formulat în contradictoriu cu intimatul creditor B. contestație la executarea dispusă în dosarul execuțional nr. x/2017 al BEJ C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
anularea executării silite având ca obiect obligația de a transmite creditorului drepturile ce îi vor fi conferite prin titlul de proprietate;
anularea executării silite îndreptate împotriva sa în ceea ce privește obligația de a-i transmite creditorului drepturile ce îi vor fi conferite prin titlul de proprietate;
anularea executării silite îndreptate împotriva sa pentru creanța în sumă de 15.000 RON și reducerea acesteia la suma de 5.000 RON;
anularea executării silite îndreptată împotriva sa având ca obiect onorariul executorului judecătoresc stabilit pentru executarea obligației de a transmite drepturile din titlul de proprietate ce urmează a fi emis;
anularea onorariului executorului judecătoresc în cuantum de 2.380 RON stabilit pentru executarea obligației constând în transmiterea drepturilor din titlul de proprietate, iar în subsidiar reducerea lui la suma de 200 RON;
reducerea la suma de 550 RON a cheltuielilor de executare constând în onorariul executorului stabilit pentru recuperarea creanței;
anularea urmăririi silite îndreptată împotriva sa pentru totalul cheltuielilor de executare (constând în consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale, publicitate și comunicarea actelor de procedură și alte acte sau operațiuni) și reducerea acestora la suma de 159 RON, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că s-a pornit executarea silită împotriva sa în dosarul execuțional arătat la cererea creditorului B. în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1026/PI/27.04.2016 pronunțată de Tribunalul Timiș definitivă prin decizia civilă nr. 7/18.01.2017 a Curții de Apel Timișoara, ambele pronunțate în dosar nr. x/2015.
În drept a invocat dispozițiile art. 704 și art. 712 C. proc. civ.
Prin încheierea nr. 3332 din 23 martie 2018, Judecătoria Timișoara a calificat drept contestație la titlu împotriva deciziei civile nr. 7/8.01.2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2015 capetele 2 și 3 din prezenta cerere, a admis excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea contestației la titlu formulată împotriva acestei decizii și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de contestator în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Prin decizia civilă nr. 94 din 13 iunie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictul negativ de competență.
În argumentarea acestei soluții, Curtea a reținut, în esență, că prin cererea formulată, contestatorul a insistat în a susține că pe calea tuturor capetelor de cerere formulate a contestat executarea pornită împotriva sa și nu titlul în baza căruia s-a trecut la executarea silită, astfel că potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competența materială de soluționare în primă instanță a prezentei contestații revine judecătoriei.
S-a mai reținut că judecătoriei îi revine și competența de soluționare în primă instanță a capetelor 2 și 3 din contestația la executare, susținerile contestatorului potrivit cărora prevederile art. 99 C. proc. civ. ar impune o altă soluție fiind nefondate.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili în favoarea Judecătoriei Timișoara competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ. "contestația se introduce la instanța de executare." iar potrivit art. 651 alin. (1) din același cod, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
În speță, obiectul acțiunii îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva executării silite declanșate de B. în dosarul execuțional nr. x/2017 al BEJ C., astfel cum rezultă din practicaua încheierii nr. 3332 din 23 martie 2018 a Judecătoriei Timișoara, în cuprinsul căreia s-au reținut concluziile reprezentantului contestatorului care a arătat că se opune calificării capetelor 2 și 3 ale cererii ca fiind contestație la titlu.
Așadar, în raport cu precizările făcute de către reprezentantul contestatorului și cu respectarea principiului disponibilității părților în procesul civil, conform dispozițiilor art. 9 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competența materială de soluționare a prezentei contestații la executare revine Judecătoriei Timișoara.
Așa fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Timișoara, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2018.