ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4087/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 16 octombrie 2017, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B.., a formulat contestație la executare, prin care a solicitat să se constate prescripția dreptului de a cere executarea silită a sumei de 8.390,22 RON, nelegalitatea întregii executări silite față de împrejurarea că titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 14.09.2006 emis de C. și-a pierdut puterea executorie și totodată, față de împrejurarea că nu i-a fost comunicată cesiunea contestatorului, să se dispună anularea actului de executare privind măsura popririi și anularea întregii executări silite, a tuturor formelor și actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. x/2016 al BEJ D..

Contestatorul a solicitat să se dispună întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare în sensul obligării intimatei să achite contestatorului toate sumele de bani poprite în cadrul dosarul execuțional nr. x/2016 al BEJ D..

Prin Sentința nr. 607 din 29 ianuarie 2018, Judecătoria Craiova, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării contestației la executare în favoarea Judecătoriei Pitești.

În motivare, a reținut incidența art. 714 alin. (1) C. proc. civ., art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 622 alin. (2) C. proc. civ., în raport de care a constatat că executarea silită cu privire la care se formulează contestație la executare a început la data de 14 decembrie 2016, când a fost înregistrată la executorul judecătoresc cererea de executare silită.

Din adresa înaintată la dosarul de executare nr. x/E/2016 de către Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor, aflată la fila x, a reținut că debitorul are domiciliul în municipiul Pitești, județul Argeș din data de 26 aprilie 2011.

Instanța a constatat că la data sesizării organului de executare, respectiv la data de 14 decembrie 2016, debitorul avea domiciliul în municipiul Pitești, județul Argeș.

Raportat la dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este Judecătoria Pitești, instanța în circumscripția căreia s-a aflat, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Învestită prin declinare, Judecătoria Pitești a pronunțat Sentința nr. 5051 din 5 iulie 2018, prin care a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Pitești, a declinat competența de soluționare a cauze privind pe contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Craiova. A constatat conflictul negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte Casație și Justiție spre competență soluționare.

În motivare, a reținut incidența art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora contestația la executare se introduce la instanța de executare judecătoria în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau sediul debitorului.

Or, a reținut instanța, intimata B.. a solicit executarea silită în temeiul titlului executoriu, care este contractul de credit nr. x din data de 14 septembrie 2006 emis de C. la data de 14 decembrie 2016.

Ca urmare, prin Încheierea nr. 13508 din 28 decembrie 2016, Judecătoria Craiova a dispus încuviințarea executării silite, care a fost începută de executorul judecătoresc dosarul de executare nr. x/E/2016 al BEJ D..

Actele de executare au fost comunicare la domiciliul contestatorului din Municipiul Craiova str. x nr. 1 Bl. D.25 sc. 1. ap. 14 Jud. Dolj.

De asemenea, prin cererea de executare silită a intimatei formulată la executorul judecătoresc la data de 14 decembrie 2016 a fost indicat ca domiciliu al debitorului Municipiul Craiova, str. x nr. 1 Bl. D.25 sc. 1. ap. 14 Jud. Dolj.

Instanța a arătat că schimbarea domiciliului sau sediul debitorului ori după caz al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare, așa încât, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea contestației la executare este de competența judecătoriei Craiova.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 651 C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În cauză, Înalta Curte constată că debitorul are domiciliul în Pitești, Bd. x nr. 22A bl. B1A județul Argeș.

Împrejurarea că debitorul a avut domiciliul în municipiul Craiova str. x Bl. D.25 sc. 1. ap. 14 Jud. Dolj, cum reiese din copia CI aflată la dosarul Judecătoriei Craiova nu este de natură să atragă competența de soluționare a Judecătoriei Craiova, întrucât actul de identitate seria nr. DX nr. 292388 a fost valabil pe perioada 7 noiembrie 2013 - 12 decembrie 2013.

De altfel, BEJ D. a dispus interogarea bazei de date a evidenței informatizate a persoanei a Direcția Generală de Evidență a Persoanelor a Ministerului Afacerilor Interne, sens în care s-a întocmit nota aflată la dosarul Judecătoriei Craiova.

Din conținutul acesteia, rezultă că adresa de domiciliu a debitorului a fost, începând cu data de 24 aprilie 2011, Pitești, Bd. x nr. 22A bl. B1A județul Argeș.

Așadar, Înalta Curte constată că la data sesizării instanței de judecată, 16 octombrie 2017, debitorul contestator A. avea domiciliul în Pitești, Bd. x nr. 22A bl. B1A județul Argeș, ceea ce atrage competența Judecătoriei Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2018.