ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4933/2018

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

La data de 09.07.2014 petentul A., prin procurator A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L. a formulat contestație la executare împotriva executării silite din dosarul nr. x/2014 din 25.06.2014 al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești, solicitându-se anularea executării silite și a tuturor actelor de executare întocmite.

Prin încheierea din 22.10.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2014, a fost anulată cererea formulată de petentul A., prin procurator A..

La data de 30.10.2014 reclamantul A., prin mandatar A., a solicitat reexaminarea încheierii prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea din 25.02.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2014, în temeiul art. 200 alin. (6) din C. proc. civ. a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentul A., prin procurator A..

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurentul A., prin mandatar A., care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. x/2014/a1.

Prin încheierea de ședință din 10.11.2015, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2014.1, a fost admisă cererea formulată de A. prin procurator A. și s-a constatat că taxa judiciară de timbru ce trebuie achitată este în cuantum de 20 RON.

Prin decizia nr. 29/2016, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2014, a fost respins recursul declarat de recurentul A., prin mandatar A., împotriva încheierii din 25.02.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești.

Prin decizia nr. 230/2016 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016 a fost respinsă contestația în anulare declarată de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 29 din 21.01.2016, pronunțată de Tribunalul Argeș.

Prin decizia civilă nr. 604/02.11.2016, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei nr. 230/30.03.2016 pronunțată de Tribunalul Argeș, formulată de A. și au fost respinse cererile privind acordarea daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.

Prin contestația în anulare înregistrată la data de 09.12.2016, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 604/02.11.2016, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016, repunerea pe rol a dosarului nr. x/2014, reexaminarea cererii, întoarcerea executării silite și obligarea intimatei să restituie contestatorului suma de 64.912 RON executată silit, 1200 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și 10.000 RON daune morale.

Prin decizia civilă nr. 160/20.04.2017, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 604/02.11.2016, pronunțată de Tribunalul Argeș.

Prin decizia civilă nr. 217/15.11.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Pitești a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 160/2017 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016.

La data de 15.12.2017, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești contestația în anulare formulată de contestatorul A., prin procurator A., împotriva deciziei nr. 217/15.11.2017, pronunțată în dosarul nr. x, prin care s-a solicitat anularea hotărârii, întoarcerea executării și obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 64.912 RON, executată ilegal.

Prin decizia civilă nr. 15/2018 din 15 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 217 din 15.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2016, intimată fiind S.C. B. S.R.L.

Recurentul A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 15/2018 din 15 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., solicitându-se casarea deciziei nr. 15/15.01.2018, întoarcerea executării silite și obligarea S.C. B. S.R.L. să îi restituie suma de 64.912 RON.

În cuprinsul cererii sale, autorul căii de atac a arătat că decizia atacată este lovită de nulitate, conform art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., susținând că nu a fost citat să se prezinte la proces în 15.01.2018. A menționat că la data de 9.01.2018, instanța a rămas în pronunțare, pronunțare în secret, la pronunțare participând numai judecătorii care au judecat cauza, recurentul nu a putut participa, iar la sfârșitul ședinței, s-au anunțat soluțiile, in dosarul său spunându-se doar că a rămas în pronunțare.

În decizia nr. 15/2018, a susținut recurentul, se menționează că, în dosarul nr. x/2016 finalizat cu decizia nr. 217/15.11.2017, nu a făcut cerere de recuzare a judecătorului C., judecător care a pronunțat și încheierea din 22.10.2014, dosar nr. x/2014. În situația în care se va asculta înregistrarea de ședință se va constata că respectivul judecător a fost întrebat dacă are competență în cauză, iar acesta a susținut că instanța a hotărât că nu există conflict de competență. Totodată, a arătat recurentul că, potrivit art. 43 alin. (2) C. proc. civ., avea posibilitatea de recuzare, dar judecătorul era obligat să se abțină.

În decizie, a arătat recurentul, se menționează că lipsa titlului executoriu și a prescripției dreptului de a cere executarea silită, nu reprezintă pentru instanță un motiv asupra căruia să se pronunțe, or tocmai acest lucru, se susține, a fost cerut instanței. A mai precizat recurentul că singurul motiv pentru anularea cererii în dosarul x/2014 a fost lipsa timbrării, timbrare pe care susține că a efectuat-o la valoarea cerută de 1000 RON, conform chitanței de la dosar. Totodată, a subliniat că în acest proces nu s-a judecat fondul niciodată, că nu a avut parte de un proces echitabil și că s-a încălcat art. 6 din Regulamentul CEDO.

În continuare, a susținut că judecătorul C., a pus in executare un titlu executoriu care nu aparține D., lucru recunoscut de aceștia, deși in cererea de executare se menționează numele acesteia și că legal executarea silita din start era lovita de nulitate.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 12 aprilie 2018, intimata a invocat excepția netimbrării recursului, solicitând anularea acestuia ca netimbrat; a invocat excepția tardivității, solicitând respingerea ca fiind tardiv introdus pe rolul instanței; totodată, a invocat și excepția lipsei calității de reprezentant; iar, pe fond, a solicitat, în esență, respingerea recursului ca neîntemeiat si menținerea tuturor actelor de executare efectuate in dosarul execuțional nr. x/2014 aflat pe rolul BEJ E. si F. ca fiind efectuate in condiții de temeinicie și legalitate.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la dosar la data de 2 mai 2018, recurentul a combătut apărările părții adverse și a reiterat solicitarea de admitere a recursului, astfel cum a fost formulat, menționând, totodată, în sinteză, că din actele emise de Î.C.C.J lipsește raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 septembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La 03.10.2018, recurentul a depus punct de vedere la raport prin care a arătat, în esență, că s-a propus respingerea recursului pe motiv că a fost atacată o sentință definitivă, nemenționându-se care este articolul din C. proc. civ. care interzice calea de atac a recursului. A mai arătat că hotărârea recurată este dată cu încălcarea art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. și că nu a fost citat legal, încălcându-se astfel regulile de procedură. Totodată, a susținut că nu a beneficiat de nicio cale de atac, încălcându-se astfel art. 6 CEDO, dreptul la un proces echitabil, subliniind că nu exista titlu executor pentru D..

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și întoarcerea executării.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

La baza prezentului litigiu se află contestația la executare prin care contestatorul A., prin procurator A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L., a solicitat anularea executării silite și a tuturor actelor de executare întocmite în dosarul nr. x/2014 din 25.06.2014 al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Acest dosar nu a fost soluționat pe fond, întrucât a fost anulată cererea, în condițiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ.. Deși cererea de reexaminare a fost soluționată, potrivit art. 200 alin. (7) C. proc. civ., prin încheiere definitivă, recurentul prin prezenta cauză a promovat căi de atac în reformare, neprevăzute de lege și, ulterior, împotriva deciziilor pronunțate în aceste dosare, căi de atac în retractare.

Prin decizia civilă nr. 217 din 15.11.2017 a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 160/2017 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 15/2018 din 15 ianuarie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 217 din 15.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2016, intimată fiind S.C. B. S.R.L.

Se reține că obiect al recursului de față îl constituie decizia civilă nr. 15/2018 din 15 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată împotriva unei decizii pronunțate în recurs (decizia civilă nr. 217 din 15.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016), decizie care are caracter definitiv de la pronunțarea sa.

Așadar, hotărârea atacată în cauza de față a fost dată într-o contestație în anulare, îndreptată împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel în calea de atac a recursului, hotărâre care este definitivă, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Decizia prin care a fost soluționată contestația în anulare împotriva unei hotărâri, prin care un recurs a fost respins, ca inadmisibil, nu poate fi atacată cu recurs, întrucât, hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Prin urmare, hotărârea pronunțată în contestația în anulare este, la rândul său, definitivă, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., deoarece hotărârea dată asupra contestației în anulare nu este supusă recursului când contestația a fost introdusă împotriva unei decizii date în recurs.

Astfel, decizia civilă nr. 15/2018 din 15 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, care a făcut obiectul contestației în anulare, este definitivă.

Se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Ca atare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Principiul legalității căilor de atac este consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 15/2018 din 15 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2018.